Studiu comparativ între femei și bărbați de ancorele carierei, interese profesionale, stiluri de gândire

Abstract

Într-o lume în care termenul egalitatea de şanse este foarte des auzit, într-un moment în care se fac o mulţime de cursuri pe tema "Antreprenoriatul, egalitate de şanse între femei şi bărbaţi", într-un secol în care partidele politice vor să atragă de partea lor cât mai multe femei dându-le funcţii de conducere ne plângem totuşi că bărbaţii sunt plătiţi mai bine, că există o "lume" doar a lor.

Este creată oare această "lume" pe temelii solide? Să aibă oare bărbaţii unele abilităţi care să-i recomande şi să-i ajute să acceadă acolo unde femeile ajung foarte greu? Sunt bărbaţii mai orientaţi spre activităţi de conducere decât femeile? Sunt mai dispuşi decât femeile să-şi asume riscuri? Sunt oare aceştia dispuşi să renunţe la locul de muncă şi la stilul de viaţă mai uşor decât o femeie? Sunt ei mai dispuşi la deplasări? Dacă posedă o serie de abilităţi pe care o femeie nu le are, în ce domenii ar trebui să activeze? Sunt oare statisticile actuale, care susţin că femeile au cele mai multe funcţii de conducere în domeniul social, reale? Au femeile abilităţi care le recomandă pentru acest domeniu?Şirul întrebărilor ar putea continua, însă mă opresc aici.

În cazul lucrării de faţă veţi găsi răspunsul la câteva dintre aceste întrebări. Veţi vedea faptul că securitatea/ stabilitatea este un lucru foarte important pentru femei atunci când vorbim de alegerea unei profesii, că în cazul femeilor nevoia de a contrabalansa solicitările carierei cu cele ale familiei şi cu activităţile de divertisment este mai mare decât în cazul bărbaţilor, că întradevăr tipul de personalitate social este mai des întâlnit în rândul femeilor, iar cel realist în rândul bărbaţilor.

Ce semnifică toate acestea şi de ce ne-ar fi utile puteţi afla în rândurile ce urmează în cadrul unui studiu comparativ pe două eşantioane independente, unul format din 31 de bărbaţi, iar celălalt din 36 de femei, toţi participanţii având vârste cuprinse între 20 şi 45 de ani cu profesii si nivel educaţional diferit.

Capitolul I. NOŢIUNI TEORETICE

1.Conceptul de carieră

1.1. Definiţia carierei

Deşi folosit aproape zilnic, conceptual de carieră nu este foarte clar delimitat. Până în momentul de faţă nu există o definiţie oficială care să întrunească consensul specialiştilor..

În general, înţelesul popular al termenului de carieră este asociat cu ideea de mişcare ascendentă sau de avansare a unei persoane într-un domeniu de activitate dorit, cu scopul de a obţine mai mulţi bani, mai multă responsabilitate sau de a dobândi mai mult prestigiu şi mai multă putere.

Termenul de carieră a fost asociat la început doar cu persoane care deţin roluri manageriale sau ocupă posturi bine plătite. Treptat însă, conceptul de carieră a dobândit o accepţiune mult mai largă şi o aplicabilitate tot mai globală. Astfel, devenind deosebit de complex, conceptul de carieră include atât întregul personal al firmei, cât şi dezvoltarea în cadrul postului deţinut sau chiar în cadrul altor ocupaţii.

Se consideră că, capacitatea unei persoane de a face faţă unor roluri sau responsabilităţi creste odată cu experienţa pe care o are în acea poziţie. Prin urmare putem adopta definiţia carierei ca fiind cea dată de Arnold, Cooper & Robertson, 1998. Aceştia consideră cariera ca fiind o succesiune de poziţii, roluri, activități si experienţe profesionale cu care s-a confruntat o persoana sau un angajat dintr-organizaţie sau de-a lungul istoriei sale profesionale.

Studiind literatura de specialitatea observam că foarte mulţi specialişti au studiat acest terme. Astfel Greenhaus (Greenhaus, 1987) şi Schein ( Schein, 1987) în studiile lor de specialitate identifică cinci abordări majore:

• cariera ca fiind sinonimă cu profesia sau chiar cu organizaţia (Dalton, Thompson & Price, 1977) şi (Van Maanen & Schein, 1977). Astfel este pus semnul egalităţii între carieră şi profesie sau organizaţie (angajarea pe perioadă nedeterminată într-o organizaţie);

• cariera înseamnă promovare (Hall 1976, Van Maanen & Schein, 1977). Aceasta viziune asupra carierei presupune ascensiunea într-o organizaţie sau în cadrul ierarhiei profesionale;

• statusul unei profesii (Hall, 1976). Uneori se foloseşte termenul de carieră pentru a diferenţia profesiile de alte ocupaţii. Se foloseşte, de exemplu termenul de carieră pentru persoanele cu studii superioare dar nu şi pentru cei cu studii medii;

• cariera cu conotaţia negativă – implicarea exagerată în propria activitate (Schein, 1987). Această abordare prezintă exagerările care se fac în cadrul ascensiunii profesionale de către unele persoane preocupate în mod excesiv de acest aspect al vieţii lor;

• stabilitatea unui model de activitate (Van Maanen & Schein, 1977)

În acest sens se consideră că o carieră presupune succesiunea unor activităţi asemănătoare sau legate între ele, pe când succesiunea activităţilor nelegate între ele nu reprezintă o carieră.

D-l Lector univ. drd. Eugen Remeş, (Eugen Remes, 2006) face următoarea clasificare legată de termenul de carieră

Carieră – avansare. Această viziune a carierei presupune mobilitate, de obicei, ascensiunea într-o organizaţie sau în ierarhia profesională.

Carieră – profesie. Potrivit acestui punct de vedere, anumite ocupaţii constituie o carieră (manageri, profesionişti, militari), în timp ce alte ocupaţii sunt acceptate ca „posturi” (ospătari, muncitori necalificaţi sau vânzători).

Carieră – succesiunea de posturi în activitatea profesională. În această viziune cariera reprezintă o evoluţie a posturilor individuale. Alţi autori înţeleg prin carieră succesiunea de funcţii, în ordinea crescătoare a prestigiului, prin care trece angajatul în mod ordonat,

consecutiv după un algoritm stabilit. De asemenea, Gary Johns, în lucrarea sa de referinţă „Comportament organizaţional”, prezintă cariera ca „o succesiune evolutivă de activităţi şi poziţii profesionale pe care le atinge o persoană, ca şi atitudinile, cunoştinţele şi competenţele asociate care se dezvoltă de-a lungul timpului”.