Studiu de Caz - Depresia

Depresia constituie o maladie mentală caracterizată printr-o modificare profundă a stării timice, a dispoziției, în sensul tristeţii, al suferinţei morale şi încetinirii psihomotorii.

Depresia constituie o furie orientată spre interior, într-un fel un rezultat al disbalansării biochimice din organism, în urma unui abuz de medicamente sau după o anumită traumă psihologică. Melancolia devine forma particular a depresiei.

În mod direct, starea depresivă este rar exprimată, însă devine recunoscută destul de uşor odată ce adolecentul este întrebat. Este ca şi cum acesta n-ar îndrăzni să mărturisească spontan că suferă de o stare depresivă. În schimb, lipsa de implicare, de interes sau lipsa plăcerii este exprimată în mod frecvent: dezinteres pentru şcoală, pentru relaţiile cu amicii, pentru practicarea unui sport, pentru activităţile culturale obişnuite („ singurul lucru care mă interesează este să ascult muzică”). Adolescentul se enervează din nimic, cînd se agită, sparge uneori obiecte, cînd începe să plîngă și se izolează apoi în camera sa. În majoritatea cazurilor episodul depresiv este limitat în timp, durînd între trei și șapte luni. Cu toate acestea, recăderile sunt frecvente, şi la 15-20% dinte pacienţii depresivi simptomele se cronicizează. Din acest motiv, terapia urmărește nu numai să grăbească revenirea ci și să mențină ameliorarea și dacă este posibil, să revină recăderile.

În DSM depresia este inclusă în tulburări afective de dispoziţie, şi este denumită tulburare depresivă majoră (sau tulburare unipolară). În astfel de context, depresia sau tulburarea depresivă se caracterizează prin apariția unuia sau mai multor episoade depressive majore. Pentru episoadele depressive majore nu trebuie să persiste istoric alte episoade maniacale sau hipomaniacale.

Depresia poate fi provocată de o varietate de cauze:

- Predispoziţia genetică

- Transformări hormonale şi biochimice în interiorul organismului

- Stres în exces, conflicte şi abuzuri

- Pierderea cuiva drag, izolare, traume emoţionale

- Boală, durere, probleme neurologice

Se estimează că în jur de 20% dintre adolescenți au probleme emoționale și o treime dintre aceștia primesc îngrijiri psihiatrice pentru depresie. Cu toate acestea, cei mai mulți adolescenți care parcurg o perioadă depresivă nu ajung la specialist și nu primesc tratament psihiatric și/sau psihologic ceea ce poate constitui originea eșecurilor școlare, a tulburărilor de personalitate, a dependenței de alcool și droguri și se pot reflecta în viața de adult.

Distincții vizavi de adulți:

- Nicicînd un adolescent nu va purta o mască a depresiei, pe chipul acestuia nu va fi prezentat un aspect depresiv, trăsăturile sale vor fi naturale și nu vor exteriora direct melancolia;

- În mod spontan, adolescentul chiar și fiind plictisit, lipsit de o gîndire pur înțeleaptă, cu un cap pustiu, experimentînd deseori o stare de saturație, el va afirma rareori că este trist sau deprimat;

- Spontaneitatea înțelegerii empatice, consolare de la adult. Adolescentul are mai degrabă tendinţa de a refuza ajutorul, de a declara că nu are nevoie de nimic, de a fi ostil sau indiferent;

- Prezența situațiilor tranzitorii în timpul zilei în care este menținută activitatea, în care gesturile își regăsesc vivacitatea și fluiditatea nu trebuie să conducă la ignorarea sau respingerea existenței unei lentori motrice reale în restul timpului. Astfel de puseuri tranzitorii ale inhibiției motrice sunt cu totul specifice şi caracteristice semiologiei depresive în adolescență.