Studiu de caz organizațional - conflictul în organizație

Rezumat

Lucrarea de fata isi propune, cu ajutorul grilei de observatie si cu ajutorul interviului non- directiv sa arate faptul ca nu exista un grup social organizationa care sa nu intampine dificultati, nu exista grup social (organizational sau nu) care sa nu aiba parte de conflicte, fie ele benefice sau distructive.

Conflictul face parte din banalitate, din viata coditiana, indiferent de religie, cultura, etnie sau sex. Conflictul poate aparea usor, insa la fel de repede se poate aplana. Insa nu intotdeauna se aplaneaza intr-un timp scurt, caz in care sunt necesare diverse compromisuri.

Organizatia in care are loc acest conflict, este o organizatie mica, care are 7 angajati si un leader formal.

Introducere

In urmatoarele randuri am incercat sa expun riscurile, dar si cum a fost acesta perceput si la ce intensitate de membrii organizatiei.

Motivul pentru care am ales acest caz este banal: am ales “conflictul in organizatii” deoarece reprezinta o problema des intalnita, care, daca nu este “tratata” corespunzator poate avea defecte distructive asupra organizatiei.

Despre metoda observaţiei

Observaţia naturală este o metodă eligibilă în cercetare, în care cercetătorul înregistrează comportamentul participanţilor fără ştirea acestora în mediul lor de viaţă. Dacă acest tip de observaţie se desfăşoară “ca la carte” comportamentul indivizilor observaţi nu este afectat de procesul observaţional (Evans, 1985). În practică, situaţia este mai complicată şi apar o serie de procese interacţionale între observator şi observat pe care nu întotdeauna le putem controla (Mucchieli, 1974).

Pentru ca observaţia în mediul natural să aibă succes trebuie să avem în vedere o serie de aspecte precum:

• Decizia referitoare la variabilele ce vor fi studiate şi comportamentele ce vor fi înregistrate

• Dezvoltarea unor tehnici de înregistrare şi grile de observaţie

• Planificarea eşantionării

• Antrenarea observatorilor

De asemenea înainte de începere unei cercetari trebuie să ne asigurăm că observatorii au cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru efectuarea studiului. Trebuie să ne punem această întrebare chiar daca noi cercetătorii suntem singurii observatori. Există multe lucruri care pot să invalideze rezultatele observaţiei naturale. Sunt observatorii constienţi că nu trebuie să influenţeze comportamentul subiecţilor într¬¬ o manieră nefirească, artificială? Este posibilă observarea comportamentului subiecţilor fără a intra în mediul în care aceştia acţionează?

Tehnicile observaţiei naturale

Observaţia este naturală doar în măsura în care observatorul şi procesul obsrvaţiei nu determină devierea comportamentului subiecţilor de la ceea ce este obişnuit, normal în mediul în care sunt studiaţi.Această condiţie este îndeplinită doar în măsura în care:

a)indivizii observaţi uită sau nu sunt conştienţi de rolul lor de subiecţi într o cercetare ştiinţifică.

b)procesul observativ nu creează situaţii sau evenimente care să fie percepute de subiecţi ca neobişnuite, neaşteptate sau noi.

Psihologii şi alţi specialişti în domeniul comportamentului utilizează o serie de tehnici pentru a realiza o observaţie cu adevărat naturală, nederanjantă pentru cei observaţi.Între acestea amintim: tehnica observatorului vizibil,dar ignorant, tehnica observatorului ascuns, utilizarea unor dispozitive de supraveghere şi înregistrare, crearea unor medii facsimil.