Studiu de Caz - Proiect

Perioada de tranziţie prin care trece România implică numeroase probleme socio-umane specifice care, pentru soluţionarea acestora, necesită dezvoltarea sistemului de asistenţă socială. Asistentul social are un rol aparte în societate – de intervenţie activă în conştientizarea problemelor, în sprijinirea indivizilor şi a colectivităţilor în încercarea de a face faţă schimbărilor şi problemelor caracteristice perioadei de tranziţie.

Prioritatea numărul unu a oricărei societăţi ar trebui să fie grija pentru copiii ei şi în particular, pentru copiii cu nevoi speciale. În acest sens Convenţia referitoare la Drepturile Copilului specifică în articolul 23, dreptul copilului cu nevoi speciale „de a trăi o viaţă împlinită şi decentă, în condiţii care să garanteze demnitatea lui, să-i favorizeze autonomia şi să uşureze participarea lui activă la viaţa comunităţii.”

Sistemul de suport pentru copiii bolnavi de cancer prevede în primul rând, tratarea acestora ca pe nişte copii cu nevoi globale asemănătoare oricărui altui copil, iar în al doilea rând, asigurarea unui nivel de viaţă normal, adecvat nevoilor lor, care să le asigure condiţii optime de tratament şi dezvoltare.

Copiii bolnavi de cancer sunt copii normali cu aceleaşi nevoi de creştere, dezvoltare, educare şi afecţiune, cu aceleaşi nevoi de sinceritate, protecţie socială, prieteni şi o familie care să-i iubească. Copilul bolnav de cancer este acel copil ce poate fi încadrat în categoria persoanelor cu nevoi speciale, deoarece este afectat la nivelul interacţiunii dintre ele şi mediul său social, datorită existenţei unor bariere fizice, sociale, educaţionale care-l împiedică să aibă acces nelimitat la viaţa socială.

Familiile care au în componenţa lor un copil bolnav de cancer au nevoie de sprijin şi trebuie să simtă că cineva se interesează de soarta lor, au nevoie de consolare şi de ajutor practic, au nevoie să ştie ce se întâmplă cu copilul lor, doresc să fie înţeleşi şi să li se acorde suport moral şi afectiv. Ţinând cont că aceste familii se confruntă cu o multitudine de probleme: respingere socială, izolare, teamă, anxietate, stess, spitalizări frecvente şi prelungite, lipsa resurselor materiale şi financiare, serviciile de asistenţă socială, îmbinând abordarea profesională şi mobilizarea resurselor comunitare, ar putea dezvolta strategii pentru sprijinirea materială şi/sau financiară a acestora, prevenirea abandonului sau a instituţionalizării, îmbunătăţirea calităţii nutriţiei, creşterea confortului psihic al familiei precum şi creşterea speranţei de viaţă a copilului.

Copilul bolnav de cancer are dreptul la o viaţă normală, la educaţie continuă, chiar şi pe perioada spitalizării, are nevoie de protecţie şi îngrijire specială, de o protecţie juridică potrivită, asemenea oricărui copil. Acesta trebuie să aibă acces la o viaţă plină de decenţă în condiţii care să-i garanteze demnitatea şi să-i prelungească speranţa de viaţă.

ANALIZA PROBLEMATICII

Boala – situaţie de privare complexă

Situaţia de boală, pe lângă simptomatologia pe care o dezvoltă, realizează condiţiile unui experiment natural de privare. În funcţie de natura ei şi de amploarea manifestărilor, boala oferă un tablou clinic asemănător privării motorii, senzoriale, de somn, etc, completat însă întotdeauna cu elemente ale privării afective şi sociale.

Efectele nocive ale privării determinate de situaţia de bolnav şi spitalizare, înglobate în simptomatologia bolii propriu-zise, au fost puse deseori pe seama acesteia. Deşi în strânsă intercorelare cu simptomele afecţiunii bolnavului, manifestările psihopatologice ale privării astfel ocazionate realizează o a doua boală, a cărei amplitudine clinică este condiţionată de variabile multiple, printre care:

- severitatea privării care va fi în funcţie de intensitatea simptomelor bolii;

- durata privării, în cazul de faţă determinată de gradul de cronicizare al bolii;

- personalitatea bolnavului, care va condiţiona atât reacţia la boală, cât şi la condiţiile de privare impuse de aceasta;

- experienţa patologică a bolnavului care în eventualitatea altor afecţiuni a mai suportat situaţii privative, etc;

Acei tineri care trăiesc nedreptăţiţi percep imediat conflictele (care uneori au funcţii