Studiu privind rolul eficacității de sine asupra performanței în învățare

Teoria lui Bandura privind eficacitatea de sine a fost utilizata intr-o gama larga de cercetari pentru a studia comportamentul. Scopul acestei cercetari a fost acela de a afla daca exista vre-o legatura intre eficacitatea de sine a individului ( elevi de liceu in cazul nostru ) si performanta sa in invatare . Cercetarea a fost realizata pe 98 de subiecti, elevi din clasele a IX-a si a XII-a, profil uman si real. In urma chstionarelor aplicate ( unul ce masura eficacitatea de sine si altul pt masurarea performantei in invatare ) am constatat ca desi per total relatia dintre cele doua variabile este una slaba, ea exista si creste sau se diminueaza prin particularizare. Exemplu ar fi faptul ca ipoteza se cofirma in cazul elevilor de la profilul real insa nu si in cazul celor de la profill uman. De asemenea putem observa acelasi lucru si atunci cand elevii au fost impartiti in functie de gen. In cazul fetelor se confirma ipoteza in timp ce in cazul baietilor nu. Acelasi lucru putem observa si in cazul corelatiei efectuate intre cele doua variabile, separat, pentru fiecare clasa( a IX a si a XII a), in cazul elevilor de clasa a XII a existand o relatie intre eficacitatea de sine si performanta in invatare.

Studiu privind rolul eficacitatii de sine asupra performantei in invatare

Eficacitatea de sine (Bandura, 1977,1982, 1997) se refera la convingerea unei persoane în capacitatile sale de a-si mobiliza resursele cognitive si motivationale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date.

Astfel, eficacitatea de sine poate fi definita ca o anticipare a rezultatelor pozitive în actiunile întreprinse datorita cunostintelor si abilitatilor posedate. Perceptia propriei competente modifica perceptia performantei reduse sau a esecului; în aceste situatii, insuccesul tinde sa fie atribuit efortului redus investit în sarcina si în mai mica masura lipsei competentei necesare îndeplinirii sarcinii. Deci, eficacitatea de sine crescuta se asociaza cu atributii autoprotectoare ale esecului sau succesului.

Am ales sa facem aceasta cercetare pentru a vedea daca performantele realizate in invatare sunt rezultatul unui nivel ridicat al eficacitatii de sine. Pornind de la supozitia ca exista o relatie intre sentimentul de eficacitate de sine si performantele in invatare la elevii de liceu, scopul cercetarii este de a verifica urmatoarea ipoteza generala : ” Exista o legatura intre sentimentul eficacitatii de sine si performanta in invatare”. Ipoteza specifica: “Cu cat eficacitatea de sine este mai ridicata cu atat performanta in invatare este mai mare.”

Conceptele fundamentale sunt:

Eficacitatea de sine- are urmatoarele dimensiuni :sentimentul capacitatii de rezolvare de probleme, incredere in fortele proprii, sentimentul valorii personale, sentimentul capacitatii de organizare, sentimentul capacitatatii de mobilizare in fata obstacolelor,perseverenta, initiativa, sentimentul capacitatii de a controla evenimente, etc. .Instrumentul de masurare al autoeficacitatii este o scala cu 24 de itemi,scorati de la 1 la 5 (in foarte mica masura – in foarte mare masura) iar indicatorul este eficacitatea de sine (ridicata,medie sau scazuta.)

Performanta in invatare are urmatoarele dimensiuni : rezultate scolare (media generala,media la testul national,corigente),activitati extracurriculare(participarea la olimpiade,concursuri),cautarea de informatii suplimentare,cititul ca hobby. Instrumentul de masurare este un chestionar cu 8 itemi,iar indicatorii sunt grupati in : rezultate scolare mari,medii,scazute.