Studiu Privind Timpul de Reacție în Funcție de Starea Emoțională

Obiectiv: Cercetarea de faţă îşi propune evidențierea modului în care starea emoțională poate influența timpul de reacție.

Ipoteza : Timpul de reacţie scade odată cu apariţia emoţiilor negative precum tristeţe, anxietate iar apariţia emoţiilor pozitive precum bucuria stimulează timpul de reacţie.

METODA:

Participanţi: un grup aleator de studenţi la la Psihologie, testaţi cu ajutorul testului pentru timpul de reacţie la un stimul de culoare galbena (RT Schuhfried).

Instrumente : Proba la care au fost supuşi subiecţii se numeşte testul RT (Reaction Test) computerizat, pentru timpul de reacţie la un stimul de culoare galbena. Datele au fost introduse in calculator si prelucrate cu ajutorul programului SPSS, folosind testul t pentru eşantioane dependente.

Rezultate : Rezultatele obţinute în urma prelucrării statistice a datelor ne arată că nu există nici o diferenţă semnificativă din punct de vedere statistic, la aplicarea testului t pentru eşantioane dependente.

Concluzii : Experimentul nostru a demonstrat că performanţele subiecţilor nu sunt influenţate de audierea muzicii depresive.

1. INTRODUCERE

Câmpul afectiv al vieţii cotidiene este vast,dar dificil de definit.

Care sunt unităţile sale contitutive?Emoţiile?Afectele?Sentimentele?Pasiunile?Ca sa nu mai vorbim de tulburări,dispoziţii şi alte „timii”.Vocabularul emoţiilor este foarte bogat.

Multe cuvinte folosite pentru a vorbi despre ceva putin cunoscut şi care totuşi ne animă zilnic(„emotie” provine de la e-movere,a merge mai departe,a emoţiona ).Avem momente cand căutam emoţiile şi momente când fugim de ele.Dispensarea de emoţii este ţinta unor filosofii ale Nirvanei,în timp ce obiectivul unor terapii „umaniste” este de a le „elibera” şi a le face să „circule”;şi unele,şi celelalte doresc să recâştige,să menţină sau să sporească bucuria de a trăi.

Cert este că de la Platon,care considera că emoţiile perturbă gândirea până la Kant,pentru care ele sunt maladii ale sufletului,Darwin,pentru care se integrează în preţioasele comportamente adaptative şi evolutive ale speciilor,sau Sartre,pentru care constituie un „mod de existenţă a conştiinţei” ce permite „înţelegerea propriei fiinţe în lume” şi încă mulţi alţii,domeniul emoţiilor se prezintă la fel de confuz atât în filozofie,cât şi în reprezentările populare.

Emoţiile desemnează astăzi pentru un număr mare de autori doar emoţiile de „bază” sau „primare” :frica,surprinderea.furia,bucuria,tristeţea,precum şi derivatele lor,emoţiile „mixte”,care rezultă din combinarea emoţiilor de bază.Ca urmare a unei astfel de poziţii,dragostea şi angoasa îndeosebi sunt doar rareori abordate de specialiştii în emoţii.Se întâmplă destul de des totuşi ca sub etichetele de „viaţa afectivă” şi „viaţa emoţională” să fie incluse şi una,şi cealaltă;în mod evident,dragostea,atracţia erotică,ura,agresivitatea,anxietatea joacă în viaţa cotidiană roluri la fel de importante ca şi aşa-numitele emoţii de bază.