Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale

Proiect
9/10 (2 voturi)
Domeniu: Psihologie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 63 în total
Cuvinte : 30430
Mărime: 253.88KB (arhivat)
Cost: 11 puncte

Cuprins

1. Delincvenţa ca formă de devianţă socială pag. 4

2. Profilul psihosocial al delincvenţilor minori pag. 15

3. Scoala şi comunitatea în prevenirea comportamentului delincvent pag. 20

4. Resocializarea tinerilor delincvenţi si a minorilor pag. 22

5. Femeia victimă a violenţei domestice: pag. 26

6. Fenomenul sărăciei din perspectivă teoretico-metodologică pag. 40

7. Modalităţi de cunoaştere în cercetarea fenomenului criminalităţii pag. 53

8. Fenomenul narcomaniei pag. 56

9. Sexualitatea umana ca factor deviant pag. 62

Extras din document

1. DELINCVENTA CA FORMA DE DEVIANTA SOCIALA

Delincvenţa este o formă de devianţă socială negativă, definită adesea şi prin termenii de criminalitate şi infracţionalitate. În ce priveşte termenul delincvenţă juvenilă, în literatura de specialitate există mai multe opinii. Conform legislaţiei, minorul delincvent este o persoană cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani, care a comis o crimă sau o acţiune pasibilă de pedeapsă. Menţionăm, însă, că în categoria de delincvenţă juvenilă uneori sunt incluşi şi tineri mai mari de 18 ani, care manifestă comportamente deviante de la normele convieţuirii sociale.

Desfăşurarea unor activităţi eficiente de prevenire şi dezrădăcinare a fenomenelor delincvente necesită, în primul rând, cunoaşterea temeinică a cauzelor ce le-au generat, a căror cercetare reprezintă şi obiectivul de bază al prezentului articol.

Devianţa are un conţinut extrem de vast. În sensul cel mai larg, general acceptat, ea înseamnă un comportament atipic, o îndepărtare de la poziţia standard. Există o devianţă pozitivă (are, de regulă, o influenţă favorabilă asupra ordinii sociale; de exemplu, inovaţia şi invenţia) şi una negativă (are finalităţi nefavorabile, fiind orientată împotriva valorilor unui grup social).

Referindu-ne la caracteristica comportamentului delincvent, observăm din start că acesta este un fenomen complex, incluzând multiple dimensiuni de natură statistică, juridică, sociologică, psihologică, asistenţială (a asistenţei sociale), prospectivă, economică şi culturală: dimensiunea statistică caracterizează starea şi dinamica delincvenţei în timp şi în spaţiu; dimensiunea juridică evidenţiază tipul normelor juridice violate prin acte şi fapte antisociale, periculozitatea acestora, prejudiciile produse, tipul de sancţiuni preconizate pentru persoanele delincvente; dimensiunea sociologică este centrată pe indentificarea cauzelor delictelor şi crimelor, pe elaborarea şi promovarea unor măsuri de prevenire; dimensiunea psihologică se referă la structura personalităţii individului certat cu legea, la motivaţia comiterii delictului, atitudinea delincventului faţă de fapta comisă (răspunderea, discernământul etc.); dimensiunea asistenţială (a asistenţei sociale) pune accentul, în special, pe modalităţile de resocializare şi reintegrare a persoanelor care comit delicte, de „umanizare” a justiţiei, prin promovarea formelor alternative la detenţie etc.; dimensiunea economică evidenţiază aşa-zisul cost al crimei, consecinţele directe şi indirecte ale delincvenţei din punct de vedere material şi moral; dimensiunea prospectivă vizează tendinţele de evoluţie a delincvenţei, precum şi propensiunea spre delincvenţă a anumitor indivizi şi grupuri sociale.

Trecerea în revistă a acestor dimensiuni atestă caracterul interdisciplinar al fenomenului de delincvenţă, ceea ce face extrem de dificilă abordarea şi studierea ansamblului de infracţiuni produse într-o societate şi a cauzelor acestora, impunând necesitatea implicării specialiştilor din cele mai diverse domenii: sociologie, drept, asistenţă socială, psihologie, medicină etc. Dintr-o perspectivă multidisciplinară, etiologia delincvenţei juvenile poate fi studiată atât ca act individual, cât şi ca fenomen social, aceste două domenii intercalându-se, dar în acelaşi timp păstrând şi o independenţă relativă.

Ca act individual problema cauzelor, factorilor generatori de comportament delincvent şi-a găsit explicaţia în două grupe mari de teorii:

- teoriile constituţionale, potrivit cărora delincvenţa este un fenomen înnăscut, îşi are deci originea în individul însuşi, în factorii biologici şi genetici;

- teoriile mediului social, care consideră delincvenţa un produs exclusiv al influenţei mediului exterior asupra formării personalităţii.

Teoriile constituţionale, la rândul lor, pot fi divizate şi ele în două grupe. Prima grupă include teoriile care acordă un rol determinant factorilor interni (endogeni), „eredităţii criminale”. Din cunoscuta teză a lui C. Lombroso, potrivit căreia multe infracţiuni sunt de natură biologică şi ereditară, s-au inspirat mai multe teorii, printre care:

- teoria eredităţii a lui Gorring, potrivit căreia comportamentul social este un comportament moştenit. (Gorring stabileşte că 68% din descendenţii infractorilor devin ei înşişi infractori. În felul acesta, el înlocuieşte teoria criminalului înnăscut cu teoria eredităţii);

- teoria arborelui genealogic, care încearcă să demonstreze că în familiile ai căror descendenţi au avut antecedente penale există un număr mai mare de infractori. Astfel, americanul Goddard, studiind descendenţii unui pescar olandez pe mai multe generaţii, proveniţi din două căsătorii (prima − cu o femeie dintr-un mediu infracţional, cea de-a doua – cu o femeie virtuoasă), stabileşte că acei copii care au devenit delincvenţi au provenit din prima căsătorie a pescarului;

- teoria gemenilor, elaborată de Lange şi Cristiansen („Crima ca un destin”), prin care se încearcă să se demonstreze că predispoziţia ereditară în comiterea actului criminal constituie, în cazul gemenilor monozigotici, un factor foarte puternic1. La sfârşitul secolului trecut ei au studiat un număr de aproape patru mii de gemeni cu privire la incidenţa comportamentului infracţional, constatând că dacă unul din gemeni este implicat într-un act infracţional, fratele său, univitelin, va fi infractor cu o probabilitate de 35%, iar în cazul când nu sunt gemeni identici, cu probabilitatea de 12%;

- teoria copiilor adoptaţi, inserată în unele studii mai recente, caută să stabilească o corelaţie între comportamentul delincvent al unor copii adoptaţi şi comportamentul părinţilor biologici. Astfel, s-a constatat că anumite predispoziţii moştenite de la părinţii biologici pot determina o creştere a probabilităţii ca descendenţii acestora, adoptaţi de alte familii, să devină infractori1. Cea de a doua grupă a teoriilor constituţionale nu neagă importanţa eredităţii, a factorilor biologici şi genetici, dar le atribuie acestora un rol indirect în săvârşirea actului delincvent (infracţional).

Cele mai multe dintre aceste teorii desemnează ca factori predispozanţi la delincvenţă particularităţi ale structurii personalităţii, precum:

- capacităţile intelectuale reduse ale individului (întârzieri mintale, debilitate, mediocricitate);

- trăsăturile temperamentale. (Conform opiniilor mai multor specialişti, temperamentul coleric şi melancolic favorizează evoluţiile spre devianţă, pe când cel flegmatic şi sangvinic instituie multiple obstacole în calea interiorizării modelelor de comportament predeviant sau deviant);

- tulburările de natură psihopatologică (copiii deficienţi mintal, copiii nevrotici, cu frecvente stări depresive, copiii impulsivi, cu accese frecvente de agresivitate etc.)

Acestea sunt doar câteva dintre particularităţile structurii personalităţii care comportă un risc de deschidere spre delincvenţă. Specialiştii în geneza fenomenului delincvenţei juvenile sunt unanimi în a acorda o importanţă deosebită factorilor subiectivi, adică celor ce ţin de personalitatea copilului.

Neglijarea caracteristicilor psihologice şi biologice ale omului înseamnă a nu ţine cont de fiinţa umană, înseamnă depersonalizarea întregului proces de apariţie şi de structurare a comportamentelor deviante. Totodată, e necesar a menţiona că structurile dobândite de un individ atât în plan biologic cât şi în plan psihiatric nu pot avea o importanţă criminogenă prin ele însele, nu pot transforma acest individ în mod inevitabil întru-un infractor, tot aşa precum nu există nici o garanţie că un individ perfect sănătos nu va intra niciodată in conflict cu legea. Este necesar să recunoaştem şi un alt adevăr ştiinţific: ereditatea nu poate fi disociată de influenţa mediului, a factorilor externi, a ceea ce numim lumea înconjurătoare a fiecărui individ.

Personalitatea este rezultatul interacţiunii permanente dintre individ (prin datul său ereditar) şi această lume exterioară.

Influenţa mediului exterior în formarea personalităţii delincvente a minorului îşi găseşte expresie concretă în influenţa:

1) mediului ineluctabil;

2) mediului ocazional;

3) mediului ales sau acceptat;

4) mediului impus.

Prin mediu ineluctabil se înţelege acel mediu fără de care nu se poate concepe în general existenţa individului. Este vorba, în primul rând, de mediul familial de origine şi cel care formează habitatul şi vecinătatea. Familia reprezintă cel dintâi mediu, în care are loc socializarea copilului (cei „şapte” ani de acasă), acest proces dezvoltându-se în dependenţă de relaţiile pe care le are cu mama, tata, fraţii, surorile (şi alţi membri în cazul familiei lărgite). Cât priveşte familia contemporană, e necesar a menţiona ca ea îşi pierde treptat statutul său de instituţie socială, structura ei se destramă, iar prin slăbirea interesului şi controlului părinţilor faţă de preocupaţiile copiilor i se diminuează funcţia educativă.

Preview document

Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 1
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 2
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 3
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 4
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 5
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 6
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 7
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 8
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 9
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 10
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 11
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 12
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 13
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 14
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 15
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 16
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 17
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 18
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 19
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 20
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 21
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 22
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 23
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 24
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 25
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 26
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 27
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 28
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 29
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 30
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 31
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 32
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 33
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 34
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 35
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 36
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 37
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 38
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 39
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 40
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 41
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 42
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 43
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 44
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 45
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 46
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 47
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 48
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 49
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 50
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 51
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 52
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 53
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 54
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 55
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 56
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 57
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 58
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 59
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 60
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 61
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 62
Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale - Pagina 63

Conținut arhivă zip

  • Studiul Fenomenelor Deviante pe Categorii de Varsta, Sex si Medii Sociale.doc

Alții au mai descărcat și

Cadrul violenței școlare în România - școala între instanță de educare și mediu favorizant pentru violență

I INTRODUCERE Violenţa în şcoli este un fenomen care frământă toate societăţile şi se produce la toate şcolile de diferite niveluri, spectrul ei...

Particularitățile Tulburărilor de Comportament la Preadolescenții Deficienți Mintali

INTRODUCERE În urma activităţii desfăşurate în cadrul Complexului Social al Copilului cu Handicap Hunedoara, în care sunt ocrotiţi copii cu...

Agresivitatea - Forma de Adaptare si Contra-Reactie la Frustrare la Copiii Institutionalizati de Varsta Scolara Mica

INTRODUCERE Societatea asigură individului cadrul dezvoltării personalităţii sale, modele de gândire ( mentalităţi ) şi de comportament, relaţii...

Violența în Familie

1. Violenta 1.1 Concepte generale Conceptul acoperă, atât în reglementările juridice, cât şi în practică, grade diferite de vizibilitate şi de...

Modalitati de Prevenire a Insuccesului Scolar, la Elevii Proveniti din Mediile Defavorizate

Introducere "Bagajul ereditar al copilului nu prezinta importanta pentru noi. Factorul ereditar nu se exteriorizeaza daca nu gaseste la copil...

Raport de Practica Psihologica

Cele 14 ore de practica de specialitate, au fost efectuate in cadrul cabinetului de consiliere psiho-pedagogica ce apartine Gradinitei Nr. 255 din...

Comportamentul Deviant la Adolescenți

PARTEA I. CADRUL TEORETIC AL CERCETĂRII Motto: „Copilul nu face decât să-şi creeze, să-şi educe şi să-şi perfecţioneze propriul spirit....

Expertiza psiho-judiciară - importanța în descoperirea infracțiunilor

Expertiza psiho-judiciară (EPJ). Inportanța în descoperirea infracțiunilor “Efectuarea expertizei psihologic-judiciare este o verigă care...

Te-ar putea interesa și

Elemente ale devianței comportamentale la minorul

INTRODUCERE Preocuparea societăţii pentru soluţionarea cazurilor de excepţie, a dezavantajelor sociale concretizată în situaţia de faţă în copii...

Sociologia Devianței și Controlului Social

C A P I T O L U L I SOCIOLOGIA DEVIANŢEI ŞI CONTROLULUI SOCIAL; OBIECTUL DE STUDIU AL SOCIOLOGIEI DEVIANŢEI Fenomenul de devianţă socială şi în...

Psihologia Relațiilor de Cuplu și a Familiei

INTRODUCERE Iubirea imbogateste, pentru ca primeste si daruieste la nesfarsit, pe cand ura saraceste, caci nu da si nu primeste nimic. (Parintele...

Ai nevoie de altceva?