Superstițiile

ARGUMENT

În condiţiile societăţii informaţionale, societatea învăţării şi societatea cunoaşterii se pune întrebarea dacă mai există credinţe, superstiţii, ritualuri superstiţioase, forme ale cunoaşterii comune; ce fomă îmbracă şi în ce grad se mai crede în astfel de credinţe/superstiţii în rândul generaţiei moderne, cu un nivel intelectual peste medie, mai exact în rândul studenţilor.

Noi toţi traim într-o lume a incertitudinii. Multe variabile importante ramân dincolo de controlul nostru. Deşi nu există probe care să susţină validitatea astrologiei, există foarte mulţi oameni care cred în ea. Mulţi oameni poartă amulete de noroc sau se angajază în executarea unor simple acte, cum este bătutul în lemn sau încrucişatul degetelor, sperând că vor scăpa de ghinion şi vor atrage norocul. În societatea noastră modernă, acest comportament este paradoxal. Înţelegerea noastră asupra lumii ne spune că aceste semne sau gesturi nu au nici un efect asupra desfăşurării evenimentelor asupra cărora sunt ele direcţionate. „Superstiţiile sunt extrem de comune dacă nu chiar universale. Această formă populară de comportament iraţional este o provocare pentru psihologia contemporană. De ce sunt superstiţiile aşa prevalente- Cum este acest comportament stabilit şi menţinut- Există o personalitate a superstiţiosului?” (Vyse, 1997)

Credinţele populare, aproape universale, sunt bine ştiute: pisici negre, potcoave de cai, sare presărată, vineri 13, etc. Superstiţiile ating diferite niveluri ale vieţii şi pentru fiecare individ înseamnă ceva. Există superstiţii ce apar în menţinerea interiorului casei, acestea fiind un fel de religie a casei. Practic orice obiect are o dimensiune tabuu: pragul uşii, şemineul, oglinda, mîncarea, tacâmurile, scările, patul, hornul, etc. Oamenii proiectează personalitatea lor asupra animalelor de pe lîngă casă. Nu e deloc surprinzător că animalele, atât cele de pe lângă casa omuluicât şi cele sălbatice, sunt de asemenea centrul multor credinţe superstiţioase. Evenimentele anuale atrag ritualuri misterioase de Anul Nou, Paşte, Crăciun, nuntă, botez, vineri 13, etc. Cu secole în urmă, superstiţiile au fost „condamnate” de către biblie şi de către ştiinţă. Totuşi credinţele primitive au supravieţuit şi au triumfat. Acest lucru ne duce spre prima mare întrebare: De ce-

Superstiţia nu este „acolo” ci în interiorul nostru. Este un proces mental, un mod de a privi lumea prin ochelari superstiţioşi. Este, până la urmă, un sistem de credinţă care poate da formă la ceea ce vedem.

Cine poate spune că nu a avut un obiect aducător de noroc- De la clasicul animal de pluş la cea mai ciudată monedă, fiecare dintre noi are cu siguranţă un obiect pe care-l poartă cu sine ca ajutor în viaţa de zi cu zi. Dacă până mai ieri am crezut că reprezintă o concesie mică, făcută credinţei populare ce trebuie ţinută secretă, de astăzi putem să ne afişăm amuleta fără a ne ruşina.

Superstiţiile şi credinţa în paranormal sunt surprinzător de comune în lumea noastră modernă, în era sofisticată din punct de vedere al tehnicii şi tehnologiei. Influenţele superstiţiilor pot fi întâlnite în arii cum sunt mas-media, în sport, în afaceri, în literatură şi în mai toată viaţa noastră de zi cu zi. Dacă nu eşti superstiţios, atunci cineva apropiat de tine (un prieten, rudă, sau coleg de muncă) sigur este. Ignorând evidenţa putere a ştiinţei în ceea ce priveşte modelarea şi îmbunătăţirea vieţii noastre, acceptăm sisteme de credinţe care intră în conflict cu principiile ştiinţifice cunoscute. Dacă superstiţiile devin parte integrală din credinţele noastre despre lume şi despre natura umană, ne aflăm în pericol de a avea prea multe preocupări neimportante şi nefolositoare - preocupări pe care nu ni le permitem. Acum se pune întrebarea: „Cât timp este alocat îndeplinirii unui ritual superstiţios?”.