Supunerea la Autoritate

La inceputul anilor ’60 Stanley Milgram, un socio-psiholog la Yale Univesity, a facut o serie de studii privind supunerea. Intrigat de tendita oamenilor de a ceda la cererile unei autoritatii riguroase, Milgram a testat reactiile subiectilor americani la un experiment care le cerea sa faca rau unei persoane. Initial, el a planuit sa conduca teste similare si cu subiectii germani, dar curand si-a schimbat planurile. Explica ca a gasit atat de multa supenere incat nu mai vede necesitatea unui experiment cu acesta tema in Germania.

Situatia supunerii

Considera experimentul lui Milgram din perspectiva subiectului. Imagineaza-ti ca pleci de la servici la ora cinci si conduci pana in campusul Universitatii Yale. In timp ce te aproprii de cladirea din piatra veche unde e localizat Interaction Laboratory, iti amintesti ca numai acum o saptamana ai primit un mail prin care se cautau participanti voluntari la un studiu stiintific despre memorie si invatare. Ai raspuns deoarece corespunzi cerintelor (ai intre 20 si 50 de ani, nu esti student sau elev), dar esti totusi putin surprins ca cercetatorii te-am sunat pentru a program intalnirea de astazi. Desi venirea noaptea in campul Yale e inoportuna, studiul promite o experienta interesanta. Plus ca cei 4,50 $ pe care ei ii platesc pe ora, va fi un bonus numai bun.

Sperand ca nu arati asa de agitat precum te simti, intri intr-o camera cu un aspect stiintific. Se aproprie un barbat tanar, imbracat intr-un halat gri si intreaba : “Esti aici pentru experiment? Bine. Eu sunt domnul Williams; voi conduce experimentul.” Apoi experimentatorul face semn catre barbatul care statea inofensiv in colt si explica: “El este domnul Wallace. Sunteti amandoi subiectii in studiul de azi.”

Dai mana cu barbatul de 50 de ani si suprapoderat care este domnul Wallace inainte de a lua loc. Domnul Williams isi drege vocea inainte de a explica vioi studiul.

“Stim foarte putin despre efectul pedepsei in invatare, deoarece nici un studiu devotat stiintific nu a fost facut despre el asupra fiintei umane. De exemplu, nu stim daca pedeapsa este buna pentru invatare – si nu stim cata diferenta se face cand cineva da o pedeapsa, daca un adult invata mai bine fata de un tanar sau o persoana in varsta – sau alte lucrusi asemanatoare. De aceea voi cere ca in aceasta seara unul dintre voi sa fie profesorul si celalalt sa fie elevul. Are vreunul dintre voi vreo preferinta?” (Milgram, 1974, p.8)

Te uiti la colegul tau, care ridica din umeri si spune nu. Tu faci acelasi lucru. Williams pune doua bucati de hartie intr-o palarie, le amesteca si apoi va cere sa extrageti cate o bucata. “A mea spune Elev.” anunta celelalt subiect, tu citesti profesor.

In acest punct , tu si domnul Wallace il urmati pe Williams intr-o alta camera, unde domnul Wallace, care este acum elevul, este legat cu o curea de un scaun electric (figura1). Williams explica ca curelele sunt necesare pentru a preveni miscarile excesive atunci cand socurile sunt resimtite; odata legat cu acele curele, domnul Wallace, sta asemanator unui criminal care isi asteapta executia. Apoi domnul Williams ataseaza un fir pe pieptul lui Wallace si spune “Acest electrod este conectat la generatorul electric din camera urmatoare. Si acest electrod pisca” apoi adauga “ este pentru a prevede un bun contact si pentru a evita basicile si arsurile.”

„Sunt socurile periculoase?” intreaba domnul Wallace. „Nu” raspunde experimentatorul. „Desi sunt socuri care pot fi foarte dureroase, ele nu cauzeaza afectiuni permanente ale tesutului.”

Lasandu-l pe elev legat in scaunul sau si pregatit sa primeasca socuri, il urmezi pe Williams in cealalta camera. El iti cere sa te asezi in fata unui aparat care are eticheta :

Shock Generator, Type ZLB

Dyson Instrument Company

Waltham, Mass.

Outcome 15 Volts-450 Volts.