Tendințe actuale privind formarea profesională a adulților

Formarea sau pregătirea profesională urmăreşte modelarea personalităţii în scopul creării deprinderilor caracteristice şi modului de conduită necesare exercitării unei activităţi profesionale. Este o necesitate obiectivă impusă de diversitatea şi complexitatea activităţilor productive şi presupune, pe lângă consolidarea de cunoştinţe, deprinderi şi informaţii cu caracter profesional şi structurarea caracteristicilor de personalitate absolut necesare pentru a asigura succesul într-un anumit domeniu de activitate. Durata şi conţinutul formării profesionale variază în funcţie de complexitatea profesiei avută în vedere (A. Rotaru, A. Prodan, 1994, p.60).

Secole de-a rindul a stăruit credinţa ca educatia omului este cea care se realizeaza in prima perioada a vietii omului, adica in copilarie. De altfel se considera ca ar exista trei mari secvente ale vietii omului: copilaria, caracterizata prin activitatea de educatie; maturitatea, cind predomina munca; batrinetea, ce se cedea a fi o pregatire pentru parasirea acestei lumi. Treptat, munca industriala schimba puternic intregul continut al vietii omului, educatia fiind nevoita sa se prelungeasca peste virsta copilariei. Cauzele educatiei adultilor deriva din marile dezechilibre ce s-au produs in a doua jumatate a secolului al XX-lea, mai ales intre om si lume. Introducind schimbarea ca mijloc de adaptare, omul se vede nevoit sa se schimbe si el. Astfel intre ceea ce gindeste, apreciaza si face practic si rezultatele acestora se instituie grave dereglari, grave conflicte. Depasirea nu se poate face decit modificindu-se propria cunoastere, sistemul judecatilor de apreciere si capacitatile de actiune. Dificultatea conceptului educatiei adultilor deriva atit din ruptura epistomologica produsa in zilele noastre, cit si din relativ slaba cunoastere a adultului si am spune chiar a copilului si tinarului. Adesea, intemeierea educatiei s-a facut doar pe bazele fiziologiei, anatomiei si psihologiei si nu pe cele ale antropologiei. Teoria educatiei, se pare ca nu a incorporat in sine inca ideea ca in fiecare individ exista o istorie a speciei.

Educatia adultilor este, in continutul sau, dezvoltarea prin activitate, prin actiune, prin experimentare, unde exercitiul ocupa un loc de seama. De aici si ideea – sa inveti prin a face – prezenta in lucrarile moderne privind dezvoltarea adultilor. In acest context cunostintele, priceperile, deprinderile noi sunt, in buna masura, rezultatul productiei subiectului educatiei (adultului) si nu simple inregistrari ale unor evenimente exterioare lui. Aici este prezenta operatia de substitutie foarte importanta in raport cu metoda expozitiva, spre exemplu. Astfel, expresia se substituie impresiei, productia receptiei, exteriorizarea ideatiei si inventia intelegerii. Impresia, receptia, ideatia si intelegerea sunt si ele prezente, dar sunt depasite si deci asimilate productiei si inovatiei, expresiei si exteriorizarii.

1. Tendinţe asupra formării profesionale

În ultimul timp, procesul de formare, în general, si formare profesională în special, cunoaște o deosebită diversificare. Datorită revolu iei tehnologice și informa ionale, indivizii contemporani pot să aibă acces mai mult ca niciodată la informa ie și pot alege în cunoștin ă de cauză în domeniul formării. Au apărut multe forme alternative de formare, unele din ele find născute în afara institu iilor de formare tradi ionale. În afară de școli și universită i de stat, au apărut funda ii, ONG-uri, întreprinderi private care se ocupă de formare. Explozia meseriilor și profesiilor, a standardelor ocupaţionale, face ca numărul posibilită ilor de alegere să fie foarte mare.

De asemenea, odată cu revolu ia informatională, granitele au devenit practic deschise și o persoană se poate îndrepta spre ce ară crede că îi oferă cele mai potrivite disponibilită i de formare. În vremurile actuale, organiza iile nu se mai pot complace în stagnare, men inându-se prin raportare la tradi ie și experien ă. Conștientizarea acestui fapt a dat naștere unui concept modern: organiza ia care înva ă, care stimulează în mod voluntar formarea angaja ilor săi ca principală cale spre reușita în activitate.

Concentrându-se asupra procesului de învă are la nivel individual si institutional, organiza iile vor reuși să asigure o calitate mai bună pentru produsele și serviciile oferite. Studii socio-economice au arătat că succesul este de partea acelor institu ii care progresează continuu prin dezvoltarea de noi capacită i și aptitudini. Liderii organiza iilor moderne instaurează un climat care să ofere tuturor angaja ilor o motiva ie pozitivă pentru a învă a și a-și dezvolta pe deplin poten ialul de care dispun. Organiza iile care înva ă se află într-o continuă schimbare; ele înva ă din propriile lor greșeli și valorifică experien a concuren ilor. Democratizarea accesului la informa iei bulversează via a socială prin modul de fundamentare a deciziilor, prin apari ia unor clien i bine documenta i, prin apari ia unui mare număr de optiuni.

Din simplele anunţuri de recrutare observăm alinierea denumirii ocupa iilor la standarde europene și folosirea argumentelor de natură formativă pentru a atrage candida ii, în afara celor financiare și de promovare în companie.

1.1. Instruirea la locul de muncă

Pentru asigurarea unor oportunităţi de instruire se urmăreşte schimbarea comportamentului angajaţilor pe termen mediu şi lung prin schimbarea de atitudini, abilităţi şi cunoştinţe. Instruirea poate fi definită ca aducerea celor care lucrează într-un domeniu la standardele de performanţă adecvate cerinţelor postului ocupat, prin intermediul pregătirii teoretice şi practice. Aceste programe de instruire sunt orientate după două direcţii:

1. Instruirea tinerilor aflaţi la prima angajare, practicată de societăţile preocupate de dezvoltarea strategică pe termen lung a activităţii. Tinerii selecţionaţi din rândul proaspeţilor absolvenţi sunt pregătiţi ca o sursă constantă de forţă de muncă calificată pentru posturile importante, de execuţie, ce vor deveni vacante. Programele pot dura de la câteva luni până la mai mulţi ani, în funcţie de cerinţele postului. Acestea pot lua forma unor detaşări la o serie de secţii, compartimente sau departamente din cadrul firmei sau pot fi alternate cu module de studii în domeniu efectuate în instituţii de învăţământ sau în colaborare cu acestea în cadrul unor centre de pregătire naţionale sau chiar internaţionale. La polul opus acestui tip de societăţi comerciale se găsesc cele care nu au strategii de dezvoltare pe termen mediu şi lung şi care practică angajarea şi formarea tinerilor. În aceste cazuri însă complexitatea redusă a locului de muncă şi lipsa unei perspective conduce la instruirea numai pe seama experienţei căpătate la locul de muncă. În prima situaţie se înscriu societăţile comerciale cu capital majoritar şi totalitar privat care îşi desfăşoară activitatea în domeniile industrie uşoară, hoteluri şi restaurante, telecomunicaţii şi industria electronică. În cea de-a doua categorie putem grupa societăţile care lucrează în sfera industriei extractive, construcţii, comerţ, transport şi depozitare.

2. Instruirea angajaţilor cu vechime reprezintă o activitate diferită de ce a tinerilor. Ea porneşte de la definirea cerinţelor de instruire de către manageri de la definirea obiectivelor de performanţă pentru posturile respective. Activitatea de instruire a adulţilor este mult mai dificil de realizat decât în cazul primei categorii. Este nevoie de o selecţie obiectivă a cursanţilor şi de folosirea unor metode psihopedagogice adaptată vârstei şi pregătirii lor iniţiale. În conceperea programelor de pregătire a adulţilor trebuie să se ţină seama că, pe durata modulelor de pregătire cursanţii reţin 10% din ceea ce studiază individual, 30% din ceea ce văd şi aud şi 60% din ceea ce fac. Adulţii pot fi instruiţi citind, ascultând şi privind, dar cel mai bine dacă sunt implicaţi direct şi activ în acest proces. Această formă de instruire a fost întâlnită la societăţile comerciale care au folosit modernizarea şi retehnologizarea activităţilor proprii dintre ele reamintindu-le pe acelea din zona telecomunicaţiilor, producerii şi întreţinerii mijloacelor de transport şi chiar a celor din sectorul bancar.