Terapia sistemică de familie

Familiile pot avea o influenta semnificativa asupra sanatatii copilului. Terapia de familie este o modalitate de tratament care poate fi folosita singura sau in combinatii cu alte modalitati de tratament. Terapia de familie se bazează pe o conceptualizare a familiei ca un sistem biopsihosocial. Teoria sistemelor familiale devine o modalitate de a înțelege atât o familie in mod particular, dar si simptomele care sunt prezentate pentru tratament. Această conceptualizare evidențiază rolul interacțiunii familial în menținerea simptomelor tulburărilor alimentare și, de asemenea, identifică rolul acestor simptome în menținerea stabilității și integrității familiei. Comportamentul membrului familiei care sufera de o tulburare de alimentatie ii afecteaza si pe ceilalti membri din familie. La fel se intampla si invers, modul cum se raporteaza ceilalti membri ai familie in ceea ce il priveste pe membrul simptomatic, fecteaza comportamentul acestuia. Rolul terapeutului este acela de a identifica modalități prin care familia să răspundă mai eficient simptomelor tulburarii de mancare, dar și de a îmbunătăți relațiile de familie in timp ce faciliteaza rolul familiei in a ajuta membrul simtomatic sa creasca si sa se dezvolte armonios.

Cele mai vechi descrieri ale anorexiei nervoase atât în literatura engleză, cât și în cea franceză, au atribuit un rol crucial modului în care clientul și familia interacționează și modul în care această interacțiune influențează dezvoltarea și rezultatul anorexiei nervoase. Cea mai elegantă descriere a caracteristicilor clinice observate ale acestor familii unde exista un membru simptomatic este oferită de Minuchin și colegii săi de la Clinica de Orientare a Copilului din Philadelphia. Ei susțin că familiile cu un copil anorexic pot fi caracterizate prin caracteristici tranzacționale specifice: implicarea, supraprotecția, rigiditatea și lipsa soluționării conflictelor. Acesti autori au afirmat ca anorexia nervoasa este asociata cu modelele disfunctionale familial si ca tratamentul ar trebui directionat catre schimbarea proceselor si structurii familiei, despre care se crede ca au declansat simptomele psihosomatice ale adolescentului.

Terapeutul trebuie să conceptualizeze boala in termenii de organizare și funcționare a întregii familii și sa planifice intervențiile terapeutice pentru a induce schimbarea în familie. Prin urmare, se crede adesea că familiile pot juca un rol în menținerea anorexiei nervoase.

FAZA I: Re-hranirea clientului

În prima fază, tratamentul se concentrează asupra simptomelor tulburarii de alimentatie și poate include o masă impreuna cu toata familia sau doar cu terapeutul. O astfel de ocazie mi-a oferit posibilitatea de a observa direct patternurile interacționale ale familiei referitoare la consumul de alimente. Această fază se caracterizează prin încercări de defocusare a parintilor de la a fi direct raspunzatori pentru boala si din a ii orienta pe acestia asupra aspectelor pozitive ale faptului de a fi parinte. Astfel, discutia a fost de mai multe ori directionata pentru a crea și întări o

puternică alianță parentală în eforturile lor de a se ocupa efficient de membrul simptomatic- o alianță de importanță majoră, deoarece părinții sunt adesea în contradicție cu modalitatea de a continua această sarcină. Iar pe cealalta parte, am incercat sa aliniez pacientul cu subsistemul fratilor vitregi pentru a consolida granitele adecvate între frați și părinți, dari și pentru a oferi o oportunitate fratilor vitegi sa isi ofere suportul fata de membrul simptomatic. De-a lungul acestei faze, am incurajat familia sa isi dea seama cum sa isi re-hranesca copilul ce sufera de anorexie.