Terorismul Mediatic

1.Introducere

Terorismul mediatic incumbă două aspecte: cel al folosirii de către terorişti a mass-media pentru atingerea scopurilor lor criminale, violente şi cel al terorizării populaţiei de către instituţii sau reprezentanţi ai media. Evenimentele din 11 septembrie 2001 din Statele Unite, mari acţiuni teroriste, au prilejuit, la contactul cu o realitate atât de crudă, de inimaginabilă, declanşarea unui veritabil terorism mediatic. Telespectatorii din întreaga lume au revăzut de zeci şi zeci de ori secvenţa lovirii Gemenilor, au distins, sub explicaţia sugerată de comentatori, prin fundalul înecat în fum al sinistrului, figura respingătoare a diavolului, presa a readus în prim-plan catrenele lui Nostradamus despre Apocalipsă, lăsând spaţiu suficient oricăror interpretări. Când datele unui eveniment mediatic devin exclusivitatea câtorva grupuri de presă, cum sa întâmplat în destule cazuri, terorizarea şi manipularea opiniei publice are un camp foarte larg de acţiune. Imagini, fotografii, date, declaraţii „fierbinţi” sunt acaparate, pot fi trucate, amplificate sau minimalizate, ascunse ochilor publicului ş.a.m.d. Dacă am revedea pe micile ecrane desfăşurarea summit-ului Americilor de la Quebec din aprilie 2001, am remarca imediat imaginile unei aşezări asediate, ocupată masiv de forţele de ordine, şi aceasta, spun unii ziarişti de acolo, pentru că autorităţile au reuşit, prin câteva mijloace de comunicare, să convingă lumea că în oraş se vor petrece acţiuni teroriste. Justificarea intervenţiei s-a făcut prin mijloace de terorism mediatic: invocarea probabilităţii utilizării violenţei de către un grup minoritar de protestatari (după opinia multora compus din simpli manipulatori), diabolizarea lor prin crearea unei imagini de veritabil bordel stradal. Cu complicitatea mass-media, s-a indus idea pregătirii unor atentate împotriva unor şefi de state prezenţi la summit, de către „bărbaţi în negru”, s-a înveninat atmosfera urbană paşnică, s-au încălcat, scrie o parte a presei, libertăţi şi drepturi democratice elementare.

Terorismul mediatic pleacă de la posibilitatea manipulării prin media, a negocierii între terorişti şi organele de ordine chiar pe postul naţional de televiziune, a popularizării cauzei unor grupări teroriste prin mijloacele de comunicare, a atragerii, pe această cale, de simpatizanţi din rândul oamenilor paşnici. El mai pleacă de la posibilitatea dovedită a modelării opiniei naţionale şi internaţionale, prin exacerbarea violenţei, prin folosirea imaginii apropiate de realitate (mult mai credibile), a imaginii deformate pozitiv, deformate negativ, dezirabile, indezirabile, virtuale (fără corespondenţă cu realitatea), subliminare (ce se adresează subconştientului), a autoimaginii.

Opinia publică americană şi internaţională a fost intens şocată şi convinsă de necesitatea participării la conflictul din Golf, de exemplu, prin declaraţia unei tinere student arabe oarecare, de fapt fiica ambasadorului Kuweitului în SUA, că văzuse cum soldaţi irakieni tăiau furtunurile de oxigen ce alimentau incubatoarele cu copii imaturi dintr-o maternitate kuweitiană, îi scoteau pe aceştia şi-i lăsau să moară goi pe pardoseala spitalului, imagine (s-a constatat ulterior, de către un documentarist canadian, Nel Doherty) confecţionată de firma Hill & Knowlton, pentru zece milioane dolari primiţi de la o asociaţie compusă din membri ai guvernului kuweitian şi înalţi funcţionari americani27. Miza pe ideea că „o singură imagine TV are un impact mai mare de 10.000 de cuvinte” (James R. Schlesinger) face ca reacţia maselor faţă de suferinţele din Bosnia, Somalia, Piaţa Tien-An-Men ş.a. să sporească considerabil când se uzează de aportul mass-media.