Cuprins
- 1.Introducere
- 2.Explicatii psihobiologice si genetice ale experientei traumatice pg4
- 3.Factori de vulnerabilitate genetica pg5
- 4.Diferite tipuri de evenimnete traumatice pg6
- 5 Caracterisiticile factorilor traumatic pg7
- 6 Problematica traumatizarii din copilarie pg7
- 7 Clasificarea traumelor din copilarie pg8
- 8 Factori de risc si factori protectori in dezvoltarea infantile pg9
- 9 Discutarea traumei din copilarie conform modelului desfaturarii
- procesului traumatic pg13
- 10 Simptomatica si sindroamele psihopatologice formate ca urmare a
- experientelor traumatice din copilarie pg15
- 11 Copiii cu dificultati de adaptare si tulburari de personalitate pg16
- 12 Traumele si sindroamele stresului post-traumatic
- 12 1Consecintele traumelor cauzate de rele tratamente impotriva copiilor pg18
- 13 Factori care influenteaza severitatea consecintelor pg20
- 14 Concluzii pg22
- 15 Bibliografie
Extras din proiect
1 INTRODUCERE
Actele intentionale de violenta submineaza încrederea copilului si a tânarului în oameni, în umanitate în general Ele pot crea o inabilitate pe viata a copilului de a dezvolta relatii de apropiere si de încredere (Garbarino et al , 1992)
Expersia “traumatologie” nu este noua in medicina, in mod traditional ea deseneaza o ramaura a chirurgieie care se ocupa de rani si infirmitati care provin din leziuni
Pentru Donova, psihotraumatologia reprezinta un domeniu supraordonat, care depaseste traumatologia chirurgicala ca termen particular El ajunge la urmatoarea definitie:
“Traumatologia este studiul traumelor natural si a celor provocate de oameni (de la traumele naturale, de la accidente si cutremure pana la grozaviile cruzimii omenesti neintetionate si intetionate), studiul consecinteleor lor sociale si psihobiologice si a regulilor de intervenite, predictive si preventive, care rezulta din acest studiu”
Trauma reprezinta un eveniment care presupune o amenintare perceputa sau reala la adresa individului si care atrage dupa sine o reactie emotionala de intensitate extrema
Pentru a trai sentimentul de eveniment, este necesar ca un aspect al realitatii sa dea nastere unei surprize si unei semnificatii care sa faca intamplarea notabila Fara aspectul notabil constiinta nu va reactiona si nu va ramane nimic, nici macar sub forma unei amintiri Nu putem vorbi despre traumatism decat daca exista o intruziune, daca surpriza copleseste subiectul si ii depaseste capacitatea sa de adaptare, il zdruncina sau il inscrie intr-o directie in care el nu a vrut sa mearga
Creierul uman are mai multe moduri de a "aminti" experienta Intr-adevar, creierul este proiectat pentru a stoca si amintii informatii de tot felul - motorii, vestibulare, emotionale,sociale si cognitive Cand te plimbi, canti la pian, dupa ce intalnesti pe cineva pentru prima data, toate aceste informatii sosite pe cale senzoriala creeaza modele neuronale de activitate care sunt comparate cu experientele anterior Modele noi pot crea noi amintiri
Cu toate acestea, majoritatea acestor “tipare” de memorie depozitate se bazeaza pe experiente care au avut loc in copilaria timpurie –asadar aceste modele s-au format in urma experientei, dupa care a urmat stocatrea lor, iar majoritatea "amintirilor" nostre sunt non-cognitive si pre-verbal Sunt experientele din prima copilarie care creeaza organizarea fundamentala de sisteme neuronale, care vor fi utilizate pentru o viata intreaga
Acesta este motivul pentru care, contrar perceptiei populare, sugari si copiii mici sunt mult mai vulnerabili la stres traumatic - inclusiv abuz sexual
Importante puncte de pornire pentru o teorie a efectului traumei la copii au fost realizate de Anna Freud si colaboratoarele ei, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si dupa el Ele au cercetat copii mici care au foat luati de parintii lor in adaposturi in timpul bombardamentelor asupra Londrei, comparandu-i cu copiii care au fost evacuati la tara, departe de parintii lor Ele au ajuns la rezultatul ca pentru un copil mic, chiar si o noapte de bombardament este mai putin stresanta, daca el poate sa ramana langa o figura parentala cat de cat stabila psihic, decat in cazul in care copilului i se asigura, ce-i drept securitatea fizica, dar dezvoltand un soc de despartire, o trauma de separare Aceste rezultate au fost dezvoltate mai tarziu in cercetari despre comportamentul de separare la copiii mici; rezultatele lor au format apoi baza pentru solicitarea renuntarii, la inceputul anilor ’60, la restrictiile severe pentru vizitele parintilor la copiii mici internati in spitalele din Anglia Asa cum stim intre timp, copiii mici cu maladii somatice, care trebuie sa fie internati in clinici pediatrice, sunt intr-un mare pericol de a fi traumatizati, nu numai prin stresul de separare, ci si prin interventiile diagnostice si terapeutice
In principiu, la trauma copilului trebuie sa se tina seama de stadiul de dezvoltare cognitiva, afectiva, psihosexuala si sociala, alaturi de factori somatici innascuti/dobanditi, care pot sa actioneze ca factori de risc, de exemplu, traumatisme craniene usoare in copilaria timpurie, sau ca factori protectori, de exemplu, asa-zisul easy temperament , este vorba despre copiii “usor de ingrijit”, care iau lucrurile usor, cu care adultului ii este usor sa trateze La fiecare copil sunt de regula afectate de experientele traumatice domenii de dezvoltare specifice
2 EXPLICATII PSIHOBIOLOGICE SI GENETICE ALE EXPERIENTEI
TRAUMATICE
Stimulii care ameninta viata, potentiali traumatici, activeaza, printre altele, centrii de baraj din hipotalamus ai sistemului nervos autonom si duc la sinteza hormonilor de stres
Regiunea hipocampica si cortexul cingular sunt mai degraba inhibate in stari extreme de excitatie, astfel ca ele nu isi mai pot indeplini functia lor de filtru iar impresiile nu mai sunt percepute si ordonate categorial Fragmente senzoriale iesite din context, in care domina impresii olfactive, vizuale, acustice si kinestezice iau locul imaginilor percepute ordonate Aceste impresii senzoriale, parti neurocognitive ale "schemei traumei" raman timp indelungat vii si daca sunt stimulate din nou, fie prin stimuli situativi, fie la retrairea dispozitiei traumatice, ele se intorc sub forma de imagini mnezice intruzive, care repeta adesea peste ani acelasi scenariu Caracterul de atemporalitate al acestor fragmente de memorie traumatice sunt puse, ipotetic, pe seama faptului ca esueaza categorizarea si contextualizarea impresiilor senzoriale, astfel ca pot fi reproduse fidel fragmente de amintiri acauzale, atemporale si aspatiale
Preview document
Conținut arhivă zip
- Traumele din Copilarie.doc