Valorile Muncii

Capitolul I

Teorii ale dezvoltarii carierei

Dezvoltarea carierei reprezinta un proces complex, care este influentat de diferiti factori, cum ar fi: sexul, vârsta, etnia, clasa sociala, expunerea la activitati si valori atribuite acelor activitati etc. Pentru a întelege acest aspect, este nevoie de apelul la câteva teorii explicative. Exista multe teorii care prezinta explicatii diferite pentru alegerea carierei. Aceasta varietate de teorii reflecta complexitatea procesului examinat. De asemenea, ilustreaza si faptul ca alegerea profesionala trebuie privita într-un context dinamic, de schimbare psihologica, sociala, economica si politica.

În psihologia vocationala, teoriile se pot clasifica în: (1) teorii trasatura  factor, (2) teorii ale dezvoltarii si (3) teorii ele învatarii. În continuare, voi prezenta cele mai cunoscute teorii din domeniu, care explica modul în care se contureaza si se recontureaza identitatea vocationala, descriu factorii care sunt implicati în alegerea unei cariere, influentând astfel practica de consiliere a carierei.

1. Teorii care au la baza corespondenta dintre persoana si mediul mediul muncii

Aceste teorii îsi au originea în conceptele lui Parsons (1908), care a propus ideea conform careia alegerea vocationala depinde de:

- cunoasterea acurata a propriei persoane (aptitudini, abilitati, interese, ambitii etc.)

- cunoasterea detaliata a caracteristicilor ocupatiilor (conditii de succes, avantaje / dezavantaje, oportunitati etc.)

- abilitatea de a face o legatura buna între cele doua

Aceste teorii au doua asumtii majore:

1. Între caracteristicile individuale si cele ale locurilor de munca se poate stabili o corespondenta.

2. Gradul de corespondenta coreleaza cu succesul si satisfactia în munca.

1.1 Teoria trasatura  factor

Prima abordare de acest gen apartine lui Patterson si Williamson (1939). Ei s-au bazat pe urmatoarele premise:

1. Indivizii sunt caracterizati de un pattern unic de abilitati si potentialitati (trasaturi).

2. Aceste trasaturi pot fi corelate cu cerintele diferitelor meserii.

3. Testarea este cea mai buna metoda de a prezice succesul în meseria viitoare.

4. Fiecare individ încearca sa-si identifice propriile trasaturi, pentru a gasi o modalitate de a munci si trai care sa-i permita sa-si foloseasca abilitatile în mod eficient.

Astfel, teoria sustine faptul ca individul este o fiinta rationala, care o data ce obtine informatiile adecvate despre sine, este capabila sa ia o decizie înteleapta în ceea ce priveste meseria pe care sa o practice.

Rodger (1952) chiar a dezvoltat un plan în sapte puncte, util pentru a realiza un profil vocational fiecarui individ. Cele sapte domenii pe baza carora se construieste acest profil sunt:

- Aspectul fizic  se refera, în primul rând, la orice problema de sanatate sau defect fizic, care sa aiba vreo importanta pentru domeniul ocupational, iar în al doilea rând, la estetica înfatisarii, comportamentului sau vorbirii.

- Realizarile - se refera la performantele curriculare si extracurriculare, inclusiv cursuri de perfectionare sau experienta în domeniul muncii.

- Inteligenta generala - înseamna capacitatea intelectuala, masurabila prin teste de IQ.

- Aptitudinile speciale - sunt cele legate de dexteritate, usurinta de a vorbi, talent în desen, muzica.

- Interesele - care pot fi intelectuale, practice, fizice, sociale sau artistice. Pornind de la asceste tipuri de interese, domeniile profesionale pot fi clasificate în:

- Profesii care se bazeaza pe abilitati intelectuale (ex. profesor)

- Profesii care sunt predominant practice, constructive (ex. inginer)

- Profesii care presupun munca fizica (ex. agricultor)

- Profesii care au la baza relatiile personale (ex. vânzator)

- Profesii care sunt predominant artistice (ex. actor).

- Dispozitiile - sunt legate de personalitate, temperament si caracter