Violența Domestică

ARGUMENT

În societate, omul nu poate trăi singur, izolat. El se raportează permanent la alţii, acţionează împreună cu ei, stabileşte relaţii ; pentru a fi el însuşi, omul trebuie să se depăşească ca strictă individualitate, să se determine şi să se structureze social. Individul se naşte ca un ”candidat la umanitate’’(H.Pieron) şi se construieşte ca personalitate, orientat fiind spre lume şi spre propria fiinţă prin realizarea unei complementarităţi între planul extern si cel intern, ceea ce permite o mai bună înţelegere a eu-lui, ca factor de raportare la lumea în care trăieşte, dar şi ca modalitate de integrare internă a personalităţii.

Familia este cea mai veche formă de asociere umană, grup de persoane unite prin căsătorie sau rudenie, grup social al cărui membrii sunt legaţi prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopţie, trăiesc împreună, cooperează şi cresc copii.

Violenţa poate fi considerată o variabilă intermediară , ea cumulând efectele unor factori sociali şi psihologici. Violenţa nu rezolvå tensiunile în familie, ci le amplifică.

În secolul XXI violenţa reprezintă, de asemenea, o ameninţare serioasă a drepturilor omului şi, în măsura în care are consecinţe negative asupra sănătaţii, asupra dreptului la viaţă şi a dreptului (fiecărui individ) de a fi tratat cu respect.

Violenţa domestică reprezintă o serie de comportamente sistematic repetate, de atac fizic, agresivitate verbală si psihologică, sexuală si economică, pe care un partener le manifestă asupra celuilalt în cadrul oficializat al familiei sau in relaţia de convieţuire in acelaşi spaţiu.

Violenţa domestică se află la originea numeroaselor maladii fizice şi psihice, a consultatiilor, spitalizårilor si incapacitåtilor temporare de muncå, precum şi a unui consum ridicat de medicamente şi de alte servicii de sănătate.

Lucrarea, în partea teoretică, prezintă conceptul general de familie şi care este semnificaţia acesteia pentru individ şi pentru societate din punct de vedere psihologic , sociologic si juridic. Prezentarea continuă cu conceptual general de violenţå si de violenţă domestică , cauzele şi formele de manifestare ale violenţei domestice .

Lucrarea , în partea practică, se referă la o cercetare asupra atitudinile oamenilor in legatură cu violenţa şi atitudinile victimelor violenţei domestice despre violenţå . Cercetarea a fost realizatå pe un lot de 80 subiecţi pe care s-au aplicat o serie de chestionare.

Scopurile principale al acestei lucrări au fost: de a scoate în evidenţă importanţa familiei pentru omenire , de a arăta ceea ce este violenţa domestică , rolul negativ pe care îl are violenţa domestică într-o familie .

Omul zilelor noastre îşi cunoaşte mai bine capacităţile, îşi organizează mai bine cotele de eficienţă, a devenit mai pragmatic şi îşi planifică viitorul.

CAPITOLUL 1

FAMILIA – INSTITUŢIE FUNDAMENTALĂ PENTRU INDIVID ŞI PENTRU SOCIETATE

Familia reprezintă una din cele mai vechi forme de asociere umană cu implicaţii fundamentale pentru indivizi şi pentru societate . Ea este o formă de comunicare bazată pe relaţii afective , respect reciproc , întrajutătoare a cărei funcţii sociale asigură continuitatea speciei umane si evoluţia societăţii .

Pentru orice tip de societate instituţia familiei coexistă fiind definită prin universalitate şi conştiinţa colectivă, în cadrul căreia caracterul comun al relaţiilor permite perpetuarea modulului cultural ce caracterizează societatea respectivă .

Familia este un grup natural caracterizat prin stabilirea structurală durabilă în timp , alcatuită din femei si barbaţi , părinţi şi copii , bunici si nepoţi ,uniţi prin legături trainice de căsătorie, sânge sau rudenie ori prin forme specifice de organizare a relaţiilor dintre ei.

Raporturile create în familie constituie un model specific de solidaritate si integrare socială care implică indivizi aflaţi într-o interacţiune reciprocă şi permanentă .

Familia este cea mai importantă şi cea mai dinamică structură a vieţii sociale , ea fiind influenţată de legile generale de dezvoltare a societăţii si de întregul proces istoric delimitând apariţia tipurilor istorice de familie, înså esenţa acesteia rămânând întotdeauna aceeaşi .

Murdock ( 1949 ) considera familia ca fiind : ’’ Grupul social ai cărui membrii sunt legaţi prin legăturii de sânge , căsătorie sau adopţie şi care trăiesc împreună, cooperează sub aspect economic şi au grijă de copii ’’ .

Definirea noţiunii de familie a ridicat întotdeauna dificultăţi, ea putând fi definită din punct de vedere psihologic, sociologic cât şi din punct de vedere juridic.

Ca fenomen social familia reprezintă grupul social fundamental care asigură menţinerea continuităţii culturale prin procreere , prin îngrijirea şi educarea copiilor precum şi prin menţinerea continuităţii culturale prin transmiterea către descendenţi a limbii , a obiceielor şi a normelor de conduită.

Familia , ca formă specifică de comunitate umană , reprezintă grupul de persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau rudenie care se caracterizează prin comunitate de viaţă şi interese . Familia este o realitate socială prin comunitate de viaţa dintre soţi , pårinţi si copii , precum şi alte rude .

Familia este o forma de relaţii sociale dintre oameni legaţi între ei prin căsătorie sau rudenie. Relaţiile de familie sunt foarte complexe , complexitate pe care nu o regăsim la alte categorii de relaţii sociale . În cadrul relaţiilor de familie apar aspecte morale , psihologice, fiziologice si economice, între membrii acesteia formându-se o comunitate de viaţå şi interese. Din familie fac parte soţii , pårinţii şi copii precum şi uneori , alte persoane între care există relaţii de rudenie .