Absenteismul școlar

1. Partea teoretica

1.1 Definirea notiunilor

Managementul include in sine nu doar teorie si stiinta, sustin specialistii, este stiinta si arta totodata. Stiinta, in masura in care se bazeaza pe cunostinte din ce in ce mai riguros fundamentate stiintific. Arta, in masura in care solicita intuitie, spirit de anticipare, creativitate, solutii noi, rapiditatea deciziilor intr-un context organizational dinamic, contradictoriu si adesea incert.

Din perspectiva educationala, managementul reflecta nu doar managementul scolar, ci si educatie si invatamant in sistemul social. Din aceasta ordine de idei, cadrul didactic reprezinta persoana care nu educa numai la catedra sau in clasa, ci prin fiecare contact relational cu copii si parintii, desfasoara o munca de crestere si dezvoltare, de conducere si directionare.

Pozitia speciala, unica a cadrului didactic, este nu doar de a invata, a instrui cu maestrie, dar si de a directiona anumite situatii si trebuinte in parcursul acestora. Pentru aceasta este nevoie nu doar de cunostinte ci si de priceperea de a le dirija si gestiona, care reprezinta o arta in sine.

Dupa Romita Iucu, managementul clasei de elevi reprezinta “domeniul de cercetare in stiintele educatiei, care studiaza atat perspectivele de abordare ale clasei de elevi (didactica si psihosociala), cat si structurile dimensionale ale acesteia (ergonomica, psihologica, psihosociala, normativa si creativa), in scopul facilitarii interventiilor cadrelor didactice in situatii de criza “microeducationala” (indisciplina, violenta, nonimplicare etc.) si a evitarii consecintelor negative ale acestora prin exercitiul microdeciziilor educationale”.

Traim timpuri in care ne inconjoara tot mai des anumite dificultati. Cu toate acestea, nu este exclus ca si scoala si educatia se confrunta la fel cu dificultati multiple ca: absentiismul scolar, abandonul scolar, violenta in scoala, inadaptarea scolara, criza s.a.

Definitie: Criza poate fi definita ca un eveniment sau un complex de evenimente neasteptate si neplanificate, generatoare de periculozitate pentru climatul, sanatatea ori siguranta clasei respective si a membrilor acesteia.

Absenteismul scolar reprezinta o problema sociala, care se explica mai mult prin caracteristicile sociale ale mediului de provenienta si apare mai frecvent in mediul urban si in familii sarace.

Definitie: Absenteismul scolar este un tip de conduita evazionista, stabila, permanenta, ce reflecta o lipsa de interes, o motivatie scazuta si o neincredere in educatia scoalara.

In momentele cand absenteismul scolar nu este depistat la timp si rezolvat cu precautie si cadrul didactic nu are pregatire suficienta sau minimalizeaza aceasta problema, apare urmatoarea treapta a acestei probleme, care este mai grava, abandonul scolar.

Definitie: Abandonul scolar este conduita de evaziune definitiva ce consta in incetarea frecventarii scolii, parasirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, inaintea obtinerii unei calificari sau pregatirii profesionale complete, sau inaintea incheierii ciclului de studii inceput.

In majoritatea situatiilor cadrele didactice isi concentreaza eforturile si atentia, controlul si concentrarea asupra situatiilor didactice, asupra activitatii de predare, ignorind de multe ori, nu din rea vointa, difersitatea situatiilor educationale ca structuri complexe atitudinal – relationale. Involuntar, asemenea atitudini educationale creeaza un teren propice aparitiei si dezvoltarii fenomenelor de criza.

Operiatia de gestionare a crizelor este initiativa manageriala prin excelenta, care se organizeaza, se conduce si se desfasoara dupa legitati, principii si funciuni cu o solida specificitate manageriala.

1.2 Cauzele aparitiei fenomenului.

Fenomenul absenteismului are o determinare multicauzala. Cauzele reale ce duc la aparitia absenteismului pot fi de natura social – familiala si de natura pedagogica.

1.Cauzele social – familiale

• Dezorganizarea unor familii;

• Starile conflictuale dintre parinti care genereaza o atmosfera nefavorabila pentru copii;

• Indiferenta unor parinti fata de situatie scolara a copiilor;

• Absenta unui regim rational de viata si de munca in familie;

• Lipsa de supraveghere din partea parintilor;

• Conditii de trai nefavorabile;

• Lipsuri in dotarea elevului cu cele necesare pentru scoala;

• Lipsa influentelor educationale pozitive (in familie sau in anturajul copiilor).

Rolul familiei este cel mai important in succesul scolar al copilului. Parintii sunt cei care trebuie sa strecoare in mintea copilului dragoste, curiozitate, pasiune, nerabdare si nu teama. Scoala trebuie intiparita in mintea copilului, interesant, frumos, atractiv.

Influienta grupului grupului social din care provine copilul pune adesea amprenta pe comportamentul, gandirea si profilul sau moral. Grupul social pozitiv favorizeaza formarea reprezentarilor pozitive despre scoala, in timp ce unul negative influienteaza, creeaza frica, duce la fuga de scoala. Iata de ce probabilitatea ca frecventa scolara neritmica sa se manifeste este mai mare daca din anturajul elevului fac parte personae care au, sau au avut probleme cu scoala.

2.Cauzele pedagogice

• Insuficienta pregatire profesionala si psihologica a unor cadre didactice, precum si lipsa de perfectionare;

• Insuficienta folosire a metodelor activ – participative, care sa stimuleze dezvoltarea capacitatilor intelectuale ale elevilor;

• Cunoasterea insuficienta a elevilor, si de aici nerespectarea particularitatilor de varsta si individuale ale acestora;

• Lipsa de preocupare a unor cadre didactice pentru stimularea interesului elevilor fata de invatatura.

• Dezinteresul cadrelor didactice fata de preocuparile si de dorintele elevilor este urmat de reticenta celor din urma, fata de acestea.

Elevii au nevoie de un climat concurential in care sa-si puna in valoare aptitudinile si calitatile. Lipsa acestuia ii discurajeaza, si nu de putine ori ii alunga din scoala in fata televizorului, sau de-a dreptul in gastile de cartier.