Activitățile pentru educarea limbajului copilului preșcolar

În procesul instructiv- educativ din grădiniţă dezvoltarea capacităţilor de comunicare ocupă un loc principal, limbajul fiind una din condiţiile esenţiale ale formării personalităţii copilului, ca şi ale asigurării necesarului şcolar. Prin întregul proces instructiv- educativ din grădiniţă şi, îndeosebi, prin activităţile specifice de educarea limbajului, se perfecţionează vorbirea copiilor sub aspect fonetic, se lărgeşte sfera vocabularului activ şi pasiv, se consolidează formele corecte din punct de vedere gramatical, se dezvoltă creativitatea şi expresivitatea limbajului oral.

Limbajul se dezvoltă şi progresează în permanenţă la copil, iar educatoarei nu îi revine decât sarcina de a organiza şi planifica experienţele de limbaj ale fiecăruia, în funcţie de ritmul propriu de dezvoltare.

Se urmăreşte, cum este firesc la această vârstă, dezvoltarea aparatului fono-articular, insistându-se asupra articulării corecte a sunetelor, corectându-se, în acelaşi timp, tulburările din vorbire ale unor copii. Paralel cu această activitate, accentul se pune pe dezvoltarea, îmbogăţirea fondului principal de cuvinte.

În grădiniţă limbajul este abordat într-o viziune integrată, urmărindu-se atât latura receptivă, cât şi cea expresivă a acestuia.

Adeziunea preşcolarilor la o vorbire corectă din punct de vedere gramatical este privită în relaţie cu formarea deprinderilor de a-şi exprima gândurile într-o comunicare coerentă şi corectă. Astfel, se au în vedere, gradat, formarea deprinderilor de vorbire dialogată, exprimarea în propoziţii simple, apoi în propoziţii dezvoltate, a gândurilor, ideilor, sentimentelor, formarea corectă a pluralului, acordurile gramaticale, folosirea corectă a flexiunii verbale şi a celei nominale etc.

Expresivitatea exprimării preşcolarilor constituie, de asemenea, un principal obiectiv al activităţilor de educarea limbajului, deprindere dobândită prin activităţile de povestire, prin lecturi după imagini, prin memorizări sau jocuri didactice.

Forma cea mai plăcută copiilor prin care se pot realiza aceste obiective ale educării limbajului este jocul, iar jocul didactic cu sarcini, reguli şi un conţinut didactic are un loc primordial în activităţile de educarea limbajului.

Jean Jaques Rousseau spunea: “Copilul nu ştie nimic pentru că i-ai spus tu, ci pentru că a înţeles el însuşi; să nu înveţe ştiinţa, ci s-o descopere!”

Pornind de la acest citat, putem spune că pentru a favoriza educarea conduitei verbale a preşcolarilor trebuie avută în vedere stimularea participării active a acestora, atât verbal cât şi mental.

Diversificarea metodologiei asigură îmbinarea activităţii de învăţare şi de muncă indepedentă cu activitatea de cooperare şi de învăţare în grup. Astfel, se exersează operaţiile gândirii, se stimulează implicarea activă, adaptând nevoile de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare copil.

Conform datelor psihologiei şi pedagogiei, strategiile cele mai eficiente de învăţare au ca metode centrale metodele active, care solicită cel mai mult descoperirea noilor cunoştinţe de către copilul însuşi. Aceste metode însă nu pot subordona pe celelalte, tradiţionale, pentru că nu tot ceea ce este de învăţat copilul poate să înveţe singur, cum nici o dirijare foarte riguroasă prin metodele clasice nu poate fi folositoare. Trebuie, deci, stabilit raportul just între metodele educative, dirijate şi cele ale activităţii educative independente.

Metodele didactice tradiţionale: explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, observaţia, alături de metodele didactice active şi interactive: Cubul, Ciorchinele, Diagrama Venn, Piramida, Diamantul, Floarea de lotus, tehnica Turul galeriei, tehnica interviului etc. trebuie îmbinate pe parcursul desfăşurării actului didactic, pentru că nu tot ceea ce este “vechi” este neapărat şi demodat, după cum nici ceea ce este “nou” este şi modern.