Agresivitatea în Adolescență

I. CUVINTE CHEIE:

adolescenţă, agresivitate, violenţă

II. INTRODUCERE:

Agresivitatea este o trăsătură generală a fiinţei umane, o stare psihică potenţială, ce se poate manifesta în majoritatea domeniilor de activitate. În funcţie de modul de gestionare şi manifestare, ea poate avea valori distructive sau adaptative.

Adolescenţa este perioada din viaţa fiinţei umane în care se structurează identitatea, fiind caracterizată de fragilitate emoţională şi de tendinţa de căutare a limitelor. În această etapă de vârstă se poate observa un nivel crescut de agresivitate.

La nivelul adolescentului agresivitatea este o formă de conduită deviantă, cu o diversitate de forme de exprimare, cu intensitate diferită. Pe o scară a intensităţii, pornind de la intensitatea cea mai mică, agresivitatea presupune: confruntarea vizuală, poreclirea, ironizarea, tachinarea, bruscarea, lovirea cu diferite obiecte, pălmuirea și ajungând la forme de intensitate crescută, cum ar fi înjunghierea și împușcarea.( Lazăr, S., Lazăr, L., 2001).

Agresivitatea în școli a devenit în ultima perioadă o problemă majoră. Şcoala este în mod tradiţional considerată locul de transmitere a cunoștinţelor și informaţiilor, de formare a competenţelor cognitive și de formare a caracterelor. A vorbi despre violenţă și agresivitate într-un loc în care ne așteptăm să existe cele mai bune condiţii pentru formarea și dezvoltarea unei personalităţi armonioase pare a fi un paradox. Dacă în incinta școlii elevii au sentimentul că încă sunt în siguranţă, zonele din preajma școlilor prezintă un risc mai crescut de izbucnire a incidentelor violente. Această situaţie ar putea dezvolta sentimentul de frică, suferinţă psihică, frustrare, toate acestea influenţând dezvoltarea armonioasă a elevilor din punct de vedere fizic și psihic. Agresiunile care au loc în preajma școlilor sau chiar în școli, au loc în special între elevii școlii și mai rar între elevii școlii și alte persoane - elevi din alte școli sau persoane adulte. Majoritatea incidentelor au loc între elevi (agresiuni verbale, gesturi agresive moderate și mai rar bătăi între elevi).

III. DEFINIREA PRINCIPALELOR CONCEPTE:

Etimologic, termenul adolescenţă are originea în verbul latin adolescere care înseamnă a creşte, a se dezvolta, punând accent în special pe maturizarea biologică şi dezvoltarea psihologică specifică acestei vârste.

Adolescența este perioada de tranziție biologică, psihologică și socială de la pubertate la maturitate. Intervalul de vârstă la care are loc această tranziție este ușor diferit de la un individ la altul și depinde de mai mulți factori: sex (în general fetele intră în adolescență înaintea băieților), cadrul socio-cultural etc. Organizația Mondială a Sănătății definește adolescența ca fiind perioada dintre 10 și 19 ani, dar în numeroase țări occidentale se consideră că adolescența începe între 11 și 13 ani la fete, 12-14 ani la băieți, și se termină în jurul vârstei de 19-21 de ani la ambele sexe.

Această perioadă de tranziție presupune atât modificări la nivel fizic, cât și modificări la nivel de comportament și personalitate. Adolescentul devine mai preocupat de propria imagine și de poziția sa în raport cu cei din jur (grupul de prieteni, colegii de școală). Emoţiile se manifestă in această perioadă cu un mare dinamism. Au loc treceri bruște de la stări de fericire la stări de descurajare sau deprimare, de la sentimentul de putere la cel de îndoială, de scădere a stimei faţă de sine. Pentru a face faţa acestor emoţii, adolescenţii dezvoltă reacţii de agresivitate și de opoziţie faţă de tot ceea ce înseamnă autoritate ( părinţi , profesori , instituţii).

Ce este agresivitatea-

Agresivitatea sau comportamentul agresiv poate fi definit ca fiind acea formă de comportament orientate în sens distructiv, în vederea producerii unor daune, care pot fi materiale, psihologice, morale sau mixte.

Prin urmare, actul agresivităţii, al comportamentului agresiv poate fi îndreptat către obiecte, precum casa, mobila, vesela, către fiinţele umane sau ambele.

O definiţie mai completă a agresivităţii ar fi aceea că agresivitatea este orice formă e conduită orientată către obiecte, persoane sau către sine, în vederea producerii unor prejudicii, a unor răniri, distrugeri sau daune.

Teorii explicative ale comportamentului agresiv :

- agresivitatea este înnăscută, poziţie susţinută de autori precum Sigmund Freud si Konard Lorenz. In viziunea lui Freud oamenii se nasc cu instinctul de a agresa și de a fi violenţi.

- agresivitatea e un raspuns la frustrare. Cei care susţin această afirmaţie pleacă de la convingerea că agresivitatea este determinată de condiţiile externe. Cea mai populară și cea mai cunoscută este teoria frustrare-agresiune formulată de J.Dollard. Teoria lui Dollard a fost supusă ulterior unor revizii.