Agresivitatea în mediul familial

Actualitatea și importanța problemei abordate. Fenomenul agresivităţii nu e unul nou. El a existat dintotdeauna şi continuă să se manifeste în cele mai diverse spaţii geografice, tradiţii culturale, regnuri. Agresivitatea este un comportament pe care îl întîlnim frecvent în ziua de azi, fie în anturajul nostru, fie la televizor, în filme sau în alte părţi. Fără ezitare, problemele pe care le provoacă manifestările agresive, îndeosebi pe cele cu caracter antisocial, sunt de mare actualitate, mass-media este acea care transmite semnale zilnic în care este evidenţiată omniprezenţa violenţei în societatea noastră sub aspectul ei extern şi spectacular, cum ar fi: asasinări, tălhării, violuri, atentate etc. Iată de ce, agresivitatea este privită ca o problemă socială pentru care se aşteaptă o soluţie, studiul ştiinţific al cauzelor violenţei, precum şi al mijloacelor de a reduce dominarea acestora fiind de o importanţă majoră într-o lume caracterizată printr-o creştere a agresivităţii atît la nivelul relaţiilor interpersonale, cît şi la nivelul celor internaţionale.

Agresivitatea umană se poate manifesta sub mai multe forme cum sunt: agresivitatea verbală, agresivitatea fizică asupra persoanelor sau obiectelor precum şi autoagresivitatea (auto vătămare, tentative, gesturi sau act suicidale).

Concepţia de agresivitate este proprie naturei umane, ce are rădăcini adânci în gândirea omenească. Astăzi de nenumărate ori, în mod agresiv, violenţa pătrunde în casă, se împleteşte cu cele mai frumoase clipe de linişte ale familiei, sub forme vizuale, cu amănunte terifiante şi se furişează în minte, în suflet şi conştiinţă. Dacă să privim puţin în urmă, adică la societăţiile din evul mediu, agresiunea era percepută ca un atac fizic sub forma violenţei, pe măsură ce structura psihoafectivă şi spirituală au evoluat, percepţia agresiunii s-a diferienţat. Însă omul modern din ziua de azi este foarte sensibil şi necesită o reconsiderare de esenţă a fenomenului agresivităţii.

P.Golu, în mod special, abordînd problema agresivităţii în contextul familial, menţionează că agresivitatea este o conduită care interacţionează să facă rău, totodată să producă durere, suferinţă şi chiar moarte.

Cercetarea noastră cu titlul Agresivitatea în mediul familial are scopul de a demonstra maniera în care agresivitatea are o consecinţă negativă asupra societăţii şi vieţii omeneşti. Astfel omul trăind într-un astfel de mediu îşi consumă singur existenţa.

Problema cercetării: rezidă în fundamentarea teoretică şi pragiologică de reducere a agresivităţii în mediul familial?

Scopul cercetării: Determinarea nivelului de agresivitate în mediul familial.

Ipoteza cercetării: Dacă părinţii şi profesorii vor aborda teme, recomandări, sfaturi, pe astfel de subiecte, atunci agresivitatea din mediul familial va fi redusă.

Obiectivele cercetării:

- examinarea conceptelor privind ,,agresivitatea”, ,,comportamentul agresiv”, “violenţă”, “familie” şi ,, mediul familial”;

- determinarea fundamentelor teoretice şi practice de reducere a agresivităţii în mediul familial;

- stabilirea factorilor, metodelor şi tipurile procesului de agresivitate;

- organizarea şi desfăşurarea experimentului psihopedagogic cu scopul de a identifica manifestările agresive şi a diagnostica nivelurile de reduce a agresivităţii în contextul familial;

- analiza statistică şi pedagogică a rezultatelor experimentului psihopedagogic.

Epistemologia cercetării: a inclus conceptele esenţiale oferite de pedagogie şi psihologie, pedagogie socială, sociologia educaţiei, sociologia familiei şi de paradigmele educaţionale din perspectiva abordării multidimensionale a procesului educaţional tratat ca o continuitate a educării-integrării familiei în societate prin lipsa agresivităţii în cadrul acesteia etc. Suportul teoretico-științific și metodologic al cercetării l-au constituit conceptele elaborate de diferiți autori. În domeniul psihologiei sociale şi a sociologiei generale şi a educaţiei am studiat literatura scrisă de: S.M.Rădulescu, Şt. Boncu, P. Iluţ, N. Mitrofan, M. Florea, C. Gorgos, S. Chelcea, C. Marian., C. Păunescu, I. Iurchevici, A. Cosmovici, R.Gherghinescu, A. Neculau, S. Marica. M. Stanciu ş.a. În domeniul cercetării familiei, a sociologiei familiei şi psihologiei cuplului literatura studiată ne este prezentată de către: Adler A., Berge A., Ciofu C., Ciupercă C., Claude Levi-Strauss, Cuzneţov L., Ivanov M. A., Marcuşa A., Moisin A., Mitrofan I., şi N., Negură I.P., Plugaru L., Vrăjmaş E., Dima S.ş.a.

Metodologia cercetării:

metode teoretice-documentarea ştiinţifică, generalizarea şi sistematizarea, metodele-analitică şi discriptivă,

metode experimentale-experimentul psihopedagogic, probe de evaluare calitativă, ancheta pe bază de chestionar, analiza cantitativă şi calitativă a datelor experimentale,

metoda statistică.

Eşantionul cercetării. Experimentul psihopedagogic, etapa de constatare a inclus un eşantion aleatoriu de 20 de familii, din satul Crihana Veche, raionul Cahul, dintre care 20 femei şi 18 bărbaţi.

Valoarea teoretică a cercetării: este determinată de stabilirea funcţiilor teoretice şi metodologice cu privire la nivelul de agresivitate în contextual familial. În lucrare se examinează şi se interpretează reperele teoretice privind problema agresivităţii în mediul familial; se stabilesc şi se descriu factorii care influenţează agresivitatea, tipuri, categorii şi tehnici de reducere a agresivităţii.

Valoarea practică a cercetării: rezultă din realizarea obiectivelor cercetării, din informaţiile pe care ni le poate oferi literatura de specialitate. Elaborările teoretice vor putea servi în practica de promovare de către tinerii specialişti din domeniul asistenţei sociale cît şi pedagogilor, la alcătuirea unui ghid pentru părinţi şi profesori, va fi binevenită pentru tinerii specialişti.

Etapele cercetării:

- determinarea temei de cercetare, selectarea şi studierea literaturii de specialitate, cercetarea aspectelor teoretice şi practice;

- examinarea cadrului conceptual, structurarea şi elaborarea fundamentelor ştiinţifice a nivelului de reducere a agresivităţii pentru viaţa familială în perioada contemporană;

- proiectarea acţiunilor experimentale prin elaborarea chestionarului, pentru realizarea experimentului psihopedagogic;

- realizarea experimentului psihopedagogic;

- sintetizarea şi interpretarea rezultatelor.

Sumarul compartimentelor tezei: Lucrarea este structurată în 2 capitole, concluzii generale şi recomandări, 15 figuri, 42 surse bibliografice și 3 anexe.