Atitudinea Social cu Privire la Integrarea Copiilor cu Hiv-Sida in Scoala de Masa

Imagine preview
(8/10 din 4 voturi)

Acest proiect trateaza Atitudinea Social cu Privire la Integrarea Copiilor cu Hiv-Sida in Scoala de Masa.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 74 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Alois Ghergut

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Psihopedagogie

Cuprins

Argument 4
I. PARTEA TEORETICĂ
1. Incursiune teoretică privind problematica HIV/SIDA 5
1.1. Scurt istoric 5
1.1.1.Teorii despre originea SIDA 6
1.1.2.Mecanisme de acţiune a HIV 7
1.1.3.SIDA din perspectiva marilor epidemii 12
1.2. Situaţia infecţiei HIV/SIDA la nivel mondial 13
1.2.1.Situaţia actuală a infecţiei HIV/SIDA în România 13
1.3. Implicaţii psiho-sociale ale HIV/SIDA 18
1.3.1. Tulburări psiho-organice 19
1.3.2. Tulburări afective 19
1.3.3. Tulburări psihice iatrogene 21
1.4. Discriminarea şi marginalizarea persoanelor cu HIV/SIDA 21
1.5. Drepturile şi responsabilităţile educaţionale ale persoanei infectate cu HIV 23
2. Atitudini-componenta instrumental-operaţională a personalităţii 26
2.1. Definirea conceptului 26
2.2. Caracteristicile atitudinilor 27
2.2.1.Caracteristici de stare 27
2.2.2. Caracteristici dinamic-procesuale 28
2.3. Relaţia dintre atitudine şi alte concepte 29
2.3.1. Atitudine şi comportament 29
2.3.2. Atitudine şi valori 33
2.3.3. Atitudine şi credinţe 33
2.4. Formarea atitudinilor 34
2.5. Funcţiile atitudinilor 37
2.5.1. Funcţia cognitivă 37
2.5.2. Funcţia instrumentală 37
2.5.3. Funcţia expresiv-valorică 37
2.5.4. Funcţia de apărare a Eului 37
3. Aspecte privind educaţia integrată/incluzivă 39
3.1. Scurt istoric 39
3.2. Concepte fundamentale in educaţia integrată 41
3.2.1. Delimitări conceptuale 41
3.2.2. Şcoala integrată/comprehensivă 43
3.3. Principiile educaţiei integrate 45
3.3.1.Principii generale 46
3.2.2.Principii specifice 48
3.4.Sprijinul în educaţia integrată 50
3.4.1.Fazele/etapele integrării educative 52
3.5. Copilul seropozitiv şi şcoala 52
II. PARTEA PRACTICĂ
4. Designul experimental 55
4.1. Scopul cercetării 55
4.2. Ipotezele cercetării 55
4.3. Variabilele cercetării 55
4.4. Planul de cercetare 56
4.5. Instrumente de cercetare 56
4.6. Lot de subiecţi 57
5. Desfăşurarea cercetării 57
5.1. Modul de realizare a cercetării 57
5.2. Rezultatele cercetării şi interpretarea lor 57
6. Concluzii generale 66
Anexe:
Anexa1 68
Anexa2 71
Bibliografie 73

Extras din document

ARGUMENT

Trăim în cadrul unei societăţi care încă mai stigmatizează şi izolează persoanele infectate cu HIV. În centrul atenţiei noastre stă prea mult teama de a fi infectaţi, la rândul nostru, cu Virusul Imunodeficienţei Umane, stând în preajma acestor persoane şi prea puţin motivaţia de a afla cum este „universul interior” al acestora; alegem să le izolăm încercând prea puţin să înţelegem efectele pe care infecţia cu HIV le are în plan psiho-afectiv.

Am ales această temă pentru a pătrunde puţin in „lumea” persoanelor infectate cu Virusul Imunodeficienţei Umane şi pentru a încerca să fac ceva pentru a nu mai fi excluse din mediul social actual.

Este traumatizantă conştientizarea caracteristicilor „universului interior” al persoanelor infectate cu HIV, intensitatea trăirilor şi a temerilor lor. Este traumatizant atât prin faptul că această boală cronică distruge sistemul imunitar al organismului, având consecinţe grave la nivelul întregului organism, cât şi prin reacţia pe care o are societatea faţă de aceste persoane. Deşi multe dintre ele sunt nevinovate de contactarea acestei boli incurabile, societatea îi izolează, accentuându-le prin această atitudine suferinţa fizică şi sufletească.

Putem asocia reacţiile societăţii faţă de aceste persoane cu reacţiile societăţii din perioada sclavagistă. Ca şi negrii, persoanele infectate cu HIV trăiesc cu un stigmat, care le este întipărit în suflet şi în minte. Este trist faptul că aceste persoane trebuie să ascundă diagnosticul pe care-l au pentru a nu fi izolate şi respinse.

În ultimii ani am asistat la o creştere a numărului de elevi care ar putea avea nevoie de sprijin suplimentar în cadrul şi în afara orelor de curs, pentru a-i ajuta să-şi realizeze

obiectivele de studiu

La fiecare şcoală este necesar să existe un Coordonator pentru Copiii cu Nevoi Speciale, al cărui rol să fie acela de a evalua necesităţile elevilor cu dificultăţi de învăţare şi invalidităţi înainte de a fi înscrişi la şcoală şi de a organiza şi monitoriza acordarea unui sprijin adecvat pe durata activităţii şcolare a acestora. Această persoană colaborează îndeaproape cu şcolile la care a învăţat elevul, cu elevul şi cu părinţii acestuia, pentru a se asigura că necesarul de sprijin al elevului a fost corect identificat şi poate fi satisfăcut.

Această lucrare încearcă să evidenţieze rolul pe care îl au diferiţi factori(infecţia cu HIV, gândurile automate, atitudinea socială, mediul de provenienţă, vârsta), asupra integrării şcolare).

CAPITOLUL 1- INCURSIUNE TEORETICĂ PRIVIND

PROBLEMATICA HIV-SIDA

1.1 Scurt istoric

Astăzi în lume este imposibil să se discute despre Sida fără a se menţiona relaţiile sexuale şi homosexualitatea. Oricum, mai mult ca orice boală, Sida interferă concepţia noastră despre stilul de viată, despre libertate, drepturile omunui, confidenţialitate, discriminare. Puţina domenii în cadrul ştiinţelor medicale au beneficiat de o atât de impresionantă acumulare de materiale ştiinţifice cum este cel al infecţiei cu virusul imunodeficienţei umane, cauza temutei maladii a acestui început de secol.

La sfârşitul anului 1979, dr. F.Waisman practician din Los Angeles, a remarcat printre pacienţii săi, tineri homosexuali, apariţia unor cazuri de sindrom mononucleozic, cu pusee febrile, pierdere în greutate, creştere în volum a ganglionilor limfatici. Aceşti mbolnavi sufereau şi de candidoză oroesofagiană şi anală, precum de numeroase infecţii oportuniste.

Prima notă oficială a apărut la 5 iunie 1981 în Morbidity and Motlality Weekly Report în care CDC (Centers for Diseases Control) semnala izucnirea unui val de sarcoame Kaposi şi pneomonii la tinerii sexuali din SUA. Sindroame asemănătoare au fost observate la hemofilici, toxicomani, heterosexuali haitieni si la copiii proveniţi din părinţi haitieni toxicomani. A fost evident că situaţia nou apărută este foarte probabil cauzată de un agent infecţios transmis pe cale sanguină, sexuală si maternofetală. Caracteristica tuturor acestor cazuri fiind un deficit imun sever, sindromul a fost denumit în anul 1982, sindromul imunodeficienţei dobândite, SIDA sau AIDS.

Descoperirea în anul 1983, de către Luc Montagnier şi echipa sa de cercetători de la Institutul Pasteur, (Franţa) a agentului etiologic, retrovirusul denumit HIV a permis şi dezvoltarea tehnicilor de diagnostic, precum şi definiţia cazului SIDA.

După anul 1981 s-a remarcat o creştere rapidă a numărului de cazuri şi noi ţări s-au adăugat la lista ţărilor raportate.

Primul caz european a fost probabil un marinar englez, în vârstă de 25 de ani, mort în 1959 la Manchester. Primele cazuri pedriatice au fost raportate în 1982 de către dr. A. Rubenstein din New York.

Descoperirea în anul 1986 a virusului HIV 2 a permis identificarea unui sindrom greu de diferenţiat de sindromul determinat de virusul HIV1 şi cu predominanţă în Africa de Vest; virusul s-a extins în Franţa, Germania, Tahiti, Brazilia.

Deşi au trecut aproximativ 27 de ani de la înregistrarea primului caz cu deficit imun sever, cadrele medicale privesc, neavând încă soluţii, suferinţele fizice şi sufleteşti ale persoanelor infectate, sperând că va fi descoperit antidotul împotriva acestui virus distrugător.

Fisiere in arhiva (1):

  • Atitudinea Social cu Privire la Integrarea Copiilor cu Hiv-Sida in Scoala de Masa.doc