Conținuturi specifice învățământului primar

INTRODUCERE

Elevii vin la scoală ca să învețe. De aceea este important să vedem care sunt caracteristicile învățării și cum ar putea ea să se producă mai bine, astfel încât să-i sprijine pe tineri în drumul lor către succes.

În ultimii ani s-a produs o concentrare a atenției și a preocupărilor dinspre centrarea pe structura formală, instituționalizată a educației - școlaritatea - către procesul mai vast al învățării. Este nevoie de o nouă abordare în acest sens, de vreme ce după apariția Internetului și a mediilor digitale, școala se confruntă cu cele mai mari oportunități, dar și cu cele mai mari amenințări din istoria ei ca instituție socială.

Niciodată nevoia de învățare nu a fost mai mare ca acum, când șansele unui individ pe piața muncii, dar și ale unei firme pe piețele comerciale depind direct proporțional de posesia și exploatarea unor cunoștințe, de capacitatea de a învăța rapid noi tehnologii și de a înțelege caracteristicile mediului în care operează.

Pe de altă parte, învățarea se poate face, tot mai mult în afara școlii. Înainte, a merge la școală și a învăța erau sintagme aproape identice. Acum este mult mai multă informație pe Internet decât la școală, aceleași cursuri se pot găsi pe sute de site-uri, iar accesul la resursele de învățare este mult mai rapid prin tehnologiile informației și comunicării decât prin intermediul școlii.

A construi și a da în folosință mai multe școli, cu mai mulți profesori, cu un curriculum nou, deși sunt lucruri necesare și importante, ele nu conduc în mod automat către rezultate performante la nivelul învățării. Învățarea nu are loc numai în școli.Cea mai mare parte a învățării în societățile contemporane pare a se petrece, de fapt, în afara școlii. Familiile, comunitatea, „grupurile de egali”, și mai ales mass-media constituie într-o măsură tot mai semnificativă medii de învățare.

Cultura, considerată principalul câștig al umanității, care trebuie transmis prin educație, și-a lărgit foarte mult semnificația și - în plus - și-a schimbat accentele, de la cultura de tip academic către cea de tip funcțional, de la cultura scrisă către cea de tip oral și audio-vizual, de la predominanța monoculturalității către deschiderea interculturală etc.

Conceptul de învățare a căpătat noi semnificații și datorită preocupărilor unor organizații internaționale, care, prin proiectele și activitățile derulate, au propus unele

documente de referință în acest sens. Astfel, putem aminti Raportul către UNESCO privind Educația în secolul XXI coordonat de Jacques Delors (2000). Pentru versiunea în limba română a acestui raport se poate consulta Comoara lăuntrică, apărută la Editura Polirom. De asemenea, referințe apar și în Convenția privind Drepturile Copilului și Declarația privind Educația pentru Toți redactate sub coordonarea UNICEF (2010).

Conform acestor documente mai sus menționate, educația de bază pentru toți este, în același timp, un drept și o necesitate. În Demersuri integrate în învățătântul primar, versiunea pdf, se arată că în studiul UNSECO (2008) sunt introduși așa-numiții piloni ai învățării. Acești patru piloni ai învățării, ar fi:

1. A învăța să știi / să cunoști

Această atitudine față de învățare presupune stăpânirea instrumentelor cunoașterii - instrumentele esențiale ale învățării pentru comunicare și exprimare orală, citire, scris, socotit și rezolvare de probleme; a poseda în acelasi timp o cunoastere vastă, dar și aprofundată a unor domenii principale. De asemenea, învățarea presupune a înțelege drepturile și obligațiile specifice unei societăți democratice. Cel mai important aspect al acestui pilon este considerat însă a învăța să înveți. Metodologia învățării devine mai importantă decât conținutul în sine în contextul în care cunostințele sunt dobândite prin experiențe.

2. A învăța să faci

A învăța să faci înseamnă a-ți însuși deprinderile necesare pentru a practica o profesie și a-ți înșusi competențele psihologice și sociale necesare pentru a putea lua decizii adecvate diverselor situații de viață. În egală măsură, înseamnă a te integra în viața socială și în lumea muncii, participând la piețele locale și globale. A învăța presupune și a folosi instrumentele tehnologiilor avansate, și a-ți satisface nevoile de bază și a acționa pentru îmbunătățirea calității vieții personale și sociale.

3. A învăța să muncești împreună

A învăța să muncești împreună se identifică cu acceptarea interdependenței, ca pe o caracteristică a mediilor sociale contemporane. De asemenea, munca împreună înseamnă a preveni și a rezolva conflictele.A lucra împreună cu ceilalți pentru atingerea unor obiective comune, respectând identitatea fiecăruia se completează cu participarea activă la viața și conducerea comunității pentru realizarea porsonală, pentru a crea o familie sănătoasă și armonioasă și pentru starea de bine în grupul social de apartenență.

4. A învăța să fii

A învăța să fii ține de dezvoltarea personală a individului și presupune achiziții și abilități pentru a fi capabil să acționezi autonom și creativ în diverse situații de viață. A învăța

să fii-înseamnă a manifesta gândire critică și responsabilitate, dar și a valoriza cultura și a depune eforturi pentru dezvoltarea propriilor capacități intelectuale, fizice, culturale. În același timp a manifesta simț etic și a acționa pentru menținerea unui climat de pace și înțelegere.

Alături de cei patru piloni din raportul lui Delors, Shaeffer și colaboratorii (în https://edict.ro/abordarea-de-tip-integrat-a-continuturilor-invatarii/) adaugă încă unul: a cunoaște, a reflecta și a acționa asupra realității, a o adapta și a o transforma. Acest demers pune accentul pe a proteja mediul înconjurător și a acționa pentru o societate non- discriminatorie. Aceast pilon al învățării a fost gândit pentru a dezvolta solidaritatea și coeziunea socială.