Despre Noi..Despre Oameni..Altfel

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Despre Noi..Despre Oameni..Altfel.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 17 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Angelica Ghinea

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Psihopedagogie

Cuprins

Argument 3
1. Despre famile şi copilărie 4
2. Chipul mamei 7
3. Nicăieri nu-I ca acasă 9
4. Familia 10
5. Copilăria 12
6. Copii de altădată 13
7. Relaţiile între fraţi 15
8. Pagină din jurnal 16
9. Elogiu fratelui meu 16
10. Duminca în familie 17

Extras din document

ARGUMENT

Familia este o temă binecunoscută a artei din toate timpurile. Ea defineşte o societate intr-un anumit stadiu de civilizaţie, dar marchează profund destinul fiecărui individ. Literatura urmareşte cu precădere traseul parcurs de om de la familia in care se naşte pana la familia pe care si-o întemeiază, fixându-si astfel statutul social. Familia reprezintă o reunire a vârstelor dar şi un potenţial conflict intre generaţii.

Familia – aceasta forma istorica de comunitate umana – are un nucleu social elementar întemeiat prin casatorie si apoi prin raporturi strânse de ordin biologic, economic, si nu in ultimul rând spiritual.

Familia ca împlinire a fiinţei este reprezentata cel mai bine de George Călinescu in „Cartea nuntii”. Opera este primul roman al autorului in care acesta realizează o adevărata monografie a familiei ca instituţie si totodată un poem al iubirii matrimoniale in care autorul se dovedeşte a fi un creator de tipuri umane. Familia ca spectacol cotidian este evocata in opera lui Marin Preda „Morometii”, in care este prezentat tipul familiei taranesti care se destramă treptat neputandu-si regăsi armonia si unitatea.

Familia este desigur determinată, în primul rând prin condiţiile economice, materiale, de hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, de organizarea unui ritm al vieţii, de nivel cultural şi comportamental, de integrarea socială prin care îşi pune desigur amprenta pe existenţa şi dezvoltarea copilului, a elevului, în mod hotărâtor.

„In aceasta lume plina de greutati, famila este cea care prin intelegere, încredere, respect si iubire reciproca reuseste sa le depasasca, ea fiind totodată unul dintre lucrurile de pe aceasta lume pentru care viata capata un sens; un lucru pentru care merita sa mori si sa traiesti in acelaşi timp; un lucru minunat ce nu poate fi definit prin cuvinte; ceva plin de mister, ceva ce întruchipează binele, si de asemenea modul si locul in care copiii isi regăsesc atât stăpânirea de sine cat si încrederea si respectul in propria persoana.”

Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că numai suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin Copilăria este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Orice! Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumezeu si de toate tainele existenţei. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat

Copilăria este singurul moment al vieţii în care trăim totul la maximă intensitate. În care plângem şi râdem în aceeaşi zi, în care ne supărăm şi iertăm după câteva momente, în care suntem singuri şi totodată cu toată lumea. Apoi, pe măsură ce trec anii, pe măsură ce ne maturizăm, nebunia si exuberanţa copilăriei dispar. Devenim mai serioşi, zâmbim mai puţin, nu ne mai bucurăm de orice nimic care ni se oferă, avem gusturi, pretenţii rafinate Nu mai credem în magie, nu mai credem in Moş Crăciun şi in sacul său plin cu jucării, nu mai credem că mama şi tata sunt cei mai extraordinari părinţi din lumea asta Nu mai iubim cu detaşare si pasiune, nu mai roşim atunci când greşim, numai chiuim de bucurie atunci când cineva ne îndeplineşte o dorinţă mult aşteptată.

Când începe şi când se termină copilăria? Nu ştim. Ştim doar că, la un moment dat, ne e ruşine să ne mai comportăm ca nişte copii. Avem pretenţia şi dorim să fim trataţi ca adulţi. Ca persoane pe deplin responsabile, mature. Pierdem jocul, pierdem libertatea şi pierdem nemărginirea. Devenim sclavii propriilor nostre prejudecăţi şi autolimitări. Ar trebui ca măcar în suflete să ramânem veşnic nişte copii.

Din păcate, copii de astăzi nu mai au copilărie. Trăiesc în spaţii închise, limitate aproape tot timpul, în faţa ecranului luminos al calculatorului, vorbind zi şi mai ales noapte cu prieteni de peste mări şi ţări, dar neştiind să bată la uşa vecinului şi să-l invite pe fiul acestuia la o plimbare cu bicicleta sau o "expediţie" prin pădurile din apopiere. Copiii noştrii trăiesc acum într-o lume virtuală, dominată de monştrii imaginari, filme de groază, muzică grea, joasă, care nu reuşeşte să atingă nici o coarda a sufletului lor, cercei sfredeliţi şi împlantaţi în cele mai ciudate părţi ale corpului.

"Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă şi nevinovată. Şi, drept vorbind, acesta-i adevărul. Ce-i pasă copilului când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii, le ce poate să le aducă ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire. Copilul, încălecat pe băţul sau, gândeşte că se află călare pe un cal din cei mai straşnici, pe care aleargă, cu voie bună, şi-l bate cu biciul şi-l struneşte cu tot dinadinsul, şi răcneşte la el din toată inima, de-ti ia auzul; şi de cade jos, crede că l-a trântit calul, şi pe băţ îşi descarcă mania în toată puterea cuvântului " ( Ion Creangă)

DESPRE FAMILIE ŞI COPILĂRIE

În dicţionarul sociologic, definiţia familiei este :

1. În sens larg: grup social ai cărui membri sunt legaţi prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopţiune şi care trăiesc împreună, cooperează sub raport economic şi au grijă de copii (Murdock, 1949).

2. În sens restrâns: grup social format dintr-un cuplu căsătorit şi copiii acestuia.

De asemenea, copilăria reprezintă :

1. Perioadă a vieţii omeneşti de la naştere până la adolescenţă; timpul când este cineva copil. ♦ Fig. Început.

2. Faptă, purtare, vorbe, apucături de copil; naivitate.

˝Familia = fiinţă impersonală, fără gând întors asupra ei însăşi, stăpânită numai de sacrul egoism al familiei, mama era substanţa activă, în jurul căreia luau înfăţişare portabilă toate rânduielile vieţii noastre. ˝

Lucian Blaga, Hronicul si Cântecul Vârstelor

˝ Copilăria este locul de refugiu al problemelor insolubile. ˝ ( Marin Preda)

˝ Dacă în vechime familia era sinonimă cu un receptacul şi un depozit al tradiţiilor, cu un loc sacru în care se conservă legăturile de sânge şi se cimentează pentru eternitate o anume comunitate, în epoca modernă familia este văzută mai mult ca un refugiu în faţa agresiunilor societăţilor. Este locul în care fiecare se întâlneşte cu sine, se vede în oglinda celorlalţi membri şi fiecare îşi continuă drumul exterior al vieţii. ˝

Fisiere in arhiva (1):

  • Despre Noi..Despre Oameni..Altfel.doc