Dezvoltarea gandirii la adolescent

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Dezvoltarea gandirii la adolescent.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 19 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Psihopedagogie

Extras din document

Dezvoltarea cognitiva (12-18 ani):

Gandirea/ Intelectul

In jurul varstei de 11, 12 ani puberul atinge cel mai avansat nivel de gandire. Exista totusi diferente foarte mari intre tineri in aceasta privinta. Nu toti ating nivelul cel mai ridicat, unii dintre ei raman blocati in stadiile inferioare.

Operativitatea gandirii este de doua feluri: nespecifica atunci cand regula gandirii se aplica in orice situatie, si specifica atunci cand regula gandirii este valabila doar la unele probleme.

In pubertate este prezenta in deosebi operativitatea nespecifica- abstractizare, sinteza, generalizare, analiza, comparatie, insa se schiteaza si operativitatea specifica- capacitatea de a utiliza algoritmi, adica o suita de reguli pe care trebuie sa le parcurgem pentru a rezolva o problema.

La 12, 13 ani dezvoltarea cognitiva a puberului intra in al patrulea stadiu, cel al operatiilor formale (J. Piaget). Operatiile formale sunt actiuni mentale asupra ideilor. Elementul major care diferentiaza nivelul gandirii formale de nivelul gandirii concrete (specifice micului scolar) este conceptul ,,Ce s-ar intampla daca ?". Operatiile formale difera de cele concrete din mai multe puncte de vedere: rationament asupra abstractiunilor (adolescentii pot sa rationeze acum despre lucruri pe care nu le-au trait niciodata in mod direct; ei sunt capabili sa se gandeasca la viitor, inclunzandu-l si pe al lor, sa ia in considerare toate tipurile de posibilitati si sa faca planificari in consecinta; adolescentul poate deveni un idealist care poate sa lupte pentru principiile politice, morale si religioase, altele decat cele curente), aplicarea logicii (devine acum posibil rationamentul deductiv, adolescentii pot sa ia niste propozitii generale si sa se gandeasca la consecinte ,,daca-atunci"; ei pot sa inteleaga ca este posibil sa prevedem ceva ce se va intampla in viitor), rezolvare avansata de probleme (tinerii capabili de operatii formale pot sa construiasca ipoteze, sa deduca mental diferite rezultate si sa aiba astfel variate solutii posibile la indemana inainte de a testa efectiv o problema; adolescentii pot astfel sa adopte o abordare ipotetico-deductiva in rezolvarea de probleme).

Se formeaza judecati si rationamente tot mai complexe, inclusiv de probabilitate. Se structureaza si un stil de gandire, un mod personal prin care individul actioneaza intelectiv asupra unui aspect din realitate. Exista trei stiluri: simplu-complex, intuitiv-abstract, primar-secundar.

Abilitatile intelectuale devin mai evidente spre 13, 14 ani iar exprimarile verbale mai complexe. Fetele devin mai abile in acest din urma aspect. Baietii au o organizare mai pregnanata a planului gandirii convergente. Atat fetele cat si baietii reorganizeaza materialele lectiilor astfel incat sa le inteleaga, acest fapt implicand importante conduite inteligente. Astfel adolescentii dau raspunsuri mai complexe si nuantate la lectii, vad mai bine elementele semnificative si inteleg mai bine relatia dintre cauzele multiple si efectele posibile, inteleg mai bine relatiile exprimate prin simboluri (matematica, fizica, chimie), limbajul este folosit mai fin si mai nuantat, capacitatea de analiza abstracta si de definire de fenomene aparent diferite se dezvolta, creste capacitatea de a sesiza usor absurditatea, creste capacitatea de a colecta informatii si de a evalua sanse sau organiza predictii plauzibile.

Atingerea nivelului operatiilor formale ofera adolescentului o noua modalitate de manipulare a informatiilor. Nu mai este limitat de a gandi aici si acum, asa cum facea in stadiul cognitiv precedent. Acum poate sa testeze ipoteze, sa gaseasca posibilitati infinite. Poate ajunge chiar sa recunoasca, in unele situatii ca nu exista raspunsuri definitive.

Pe fondul aspectului contestatar se structureaza si caracterul critic al gandirii.

Se constata o nevoie de sistematizare a cunostintelor, care poate determina un anume schematism al gandirii. Apare si spiritul experimental, capacitatea persoanei de a folosi strategii euristice, dar si fapte din realitate. Curiozitatea continua sa se dezvolte, apare si nevoia de a filosofa, ceea ce va duce la aparitia primei conceptii despre lume si viata a adolescentului.

Stadiul operatiilor formale reprezinta cel mai inalt nivel pe care il pot atinge copiii, dupa ce au trecut prin fiecare din cele trei anterioare. Gandirea devine acum rationala, sistematica si abstracta.

Se imbunatateste capacitatea metacognitiva, adica abilitatea de a gandi despre gandire, si de a sti ce implica gandirea (Flavell, 1985).

Chiar daca exista dezvoltare si in perioada adulta, aceasta se refera la gama de cunostinte si nu la natura de baza a gandirii.

Memoria

Memoria continua sa se imbunatateasca pe parcursul anilor pubertatii (10-14 ani) si adolescentei (14-18 ani), prin utilizarea unor strategii de invatare si de memorare. Memoria specifica in pubertate este: memoria voluntara, logica si de scurta durata, iar in adolescenta predominanta este memoria de lunga durata. ,,Copilul mic pentru a gandi trebuie sa-si aminteasca, adolescentul pentru a-si aminti trebuie sa gandeasca" (Vagotski, 1971).

Tanarul stie ca prin reproducere realizeaza comunicarea, ca reproducerea este cartea de vizita a inteligentei. De aceea adolescentii sunt deosebit de atenti la retransmisia cunostintelor de a fi cat mai originale, elegante si explicite.

Se pare ca de la varsta de 10 ani copilul incepe sa foloseasca pentru prima data in mod consistent si eficient modalitati cognitive de facilitare a memoriei, numite procese mnezice (Kail, 1990). Adolescentii dezvolta si rafineaza strategii avansate de invatare si memorare precum luarea de notite. Pe masura ce cresc, adolescentii folosesc intr-o mai mare masura in mod deliberat strategii pe care copiii le folosesc mai mult sau mai puti inconstient. O alta caracteristica pentru aceasta varsta este folosirea strategiilor de memorare numai pentru materialele relevante (Bray et al., 1985), astfel isi adapteaza strategiile de citire implicit memorarea scopurilor propuse si constientizeaza mai repede atunci cand nu inteleg ceva.

Are loc pe de o parte constituirea unui stil de memorare, iar pe de alta parte, o intensificare aproape exploziva de achizitii de cunostinte. Puberul poate memora foarte usor si ceea ce nu poate intelege.

Fisiere in arhiva (1):

  • Dezvoltarea gandirii la adolescent.docx

Bibliografie

Bonchis, E. (2000), ,,Dezvoltarea Umana", Editura Imprimeria de Vest, Oradea
Cretu T., ,,Psihologia varstelor", Credis, 2001
Iucu Romita, ,, Managementul clasei de elevi", Editura Polirom, Bucuresti, 2007
Jurcau, N., Megiesan, G.M. (2001), ,,Psihologia generala si a dezvoltarii", editura U.T. Pres, Cluj Napoca
Munteanu, A. (1998), ,,Psihologia copilului si a adolescentului", editura Augusta, Timisoara
Oana Benga, curs universitar ,,Psihologia dezvoltarii", Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca
Radu Ion (coord.), ,,Introducere in psihologia contemporana", Ed. Sincron, 1990
Schiopu, U., Verza, E. (1981), ,,Psihologia varstelor", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti
Zlate M., ,,Eul si personalitatea", Ed. Trei, 1997