Dimensiunea psihologică a pregătirii profesorului

1. ROLURI ALE PROFESORULUI

Pentru a rezolva problemele actuale ale conducerii cu succes a procesului educational, profesorul trebuie format adecvat si in sens managerial. Pedagogia solicita profesorului capacitati de conducator, tactul pedagogic, maiestria pedagogica. Profesorul trebuie sa se autoevalueze constient si realist pentru a sesiza, a intelege, a aborda si exercita cu profesionalism conducerea educatiei si a instruirii.

Un model construit de cercetatorii americani distinge trei roluri posibile ale profesorului, care sunt totodata si abordari diferite ale actiunii pedagogice:

1. Abordarea executiva propune un profesor prin excelenta executor. El se preocupa in

mod special de punerea in aplicare a obiectivelor didactice, slujindu-se de cele mai eficiente metode. In plus, el urmareste sa evalueze efectele interventiilor sale si le ia in seama atunci cand proiecteaza interactiunile cu elevii.

2. Din perspectiva abordarii terapeutice, profesorul este o persoana empatica, ce se

ingrijeste cu prioritate de problemele emotionale si motivationale ale elevilor. Stima de sine, sentimental eficientei personale, acceptarea de catre grup, sunt socotite conditii esentiale ale participarii eficiente in scoala.

3. Abordarea elaborationista il concepe pe profesor ca un eliberator al mintii elevilor,

ca un factor activ in dezvoltarea armonioasa, cognitiva si morala a elevilor. Rolul de profesor presupune cerinte diferentiate: el reprezinta autoritatea publica, ca reprezentant al statului, transmitator de cunostinte si educator, evaluator al elevilor, partenerul parintilor in sarcina educativa, membru in colectivul scolii, coleg. Pentru a putea raspunde atator cerinte si articula oferta sa comportamentala unor solicitari diverse, el trebuie sa aiba constiinta misiunii sale, are obligatia de a observa si evalua, disponibilitatea de a primii sugestii, aptitudinea de a organiza si regiza procesul de instruire.

Referitor la diversitatea rolurilor pe care le poate exercita profesorul se numara si urmatoarele:

Profesorul, ca expert al actului de predare – invatare: el poate lua decizii

privitoare la tot ceea ce se intampla in procesul de invatare;

Profesorul, ca agent motivator: declanseaza si intretine interesul elevilor,

curiozitatea si dorinta lor pentru activitatea de invatare;

Profesorul, ca lider: conduce un grup de elevi, exercitandu-si puterea asupra

principalelor fenomene ce se produc aici. Este un prieten si un confident al

elevilor, un substitut al parintilor, obiect de afectiune, sprijin in ameliorarea starilor de anxietate;

Profesorul in ipostaza de consilier: este un observator sensibil al

comportamentului elevilor, un indrumator si sfatuitor al acestora;

Profesorul, ca model: prin intreaga sa personalitate, prin actiunile si

comportamentul sau este un exemplu pozitiv pentru elevi;

Profesorul, ca profesionist reflexiv: se straduieste tot timpul sa inteleaga si sa

reflecteze asupra intamplarilor inedite din clasa, sa studieze si sa analizeze fenomenele psihopedagogice cu care se confrunta;

Profesorul, ca manager: supravegheaza intreaga activitate in clasa

(„managementul clasei”), asigura consensul cu ceilalti profesori, cu parintii si cu ceilalti factori.

Profesorul isi asuma o multitudine de roluri a caror exercitare este dependenta de personalitatea lui.

2. APTITUDINI SI ATITUDINI ALE PROFESORULUI

Aptitudinile pedagogice, solicitate profesorului in actiune, se manifesta in activitatea de educatie si pot fi evidentiate pe baza performantelor realizate.

Sistemele de clasificare a aptitudinilor pedagogice difera de la un autor la altul, in functie de natura, continutul si laturile activitatii pedagogice. Astfel, se pot distinge :

1. Aptitudini didactice - referitoare la activitatea de instruire ;

2. Aptitudini educative - privitoare la activitatea de modelare a personalitatii umane.