Familia - baza și fundamentul perpetuării sociale

Tema : Familia – baza/fubdamentul perpetuarii sociale

CAPITOLUL I

1.1. Delimitări conceptuale: cuplu, căsătorie, familie

A. Definirea conceptului de cuplu.

Relaţia de cuplu este ca un proiect care are la bază afinităţi între parteneri, interese afective şi economice, realizări comune, teritoriu comun ce presupune spaţiu şi timp, şi toate acestea într-un conglomerat ce se dovedeşte a fi stabil şi armonios.

“Cuplu poate fi definit ca o structură bipolară, de tip biopsihosocial, bazată pe interdeterminism mutual (partenerii se satisfac, se stimulează, se susţin, se dezvoltă şi se realizează ca individualităţi biologice, afective şi sociale, unul prin intermediul celuilalt)”.

Plecând de la această viziune, cuplu poate fi armonic, satisfăcător, şi stabilizator sau dezarmonic, nesatisfăcător: astfel cuplurile tind să migreze, fie spre stabilitate şi progres fie prin instabilitate respectiv disociere.

În cazul în care cuplu este armonic, satisfăcător are mari şanse să ducă la căsătorie, la o permanentizare a relaţiei.

Cuplu este definit în Dicţionarul de Psihologie Socială ca o legătură temporară, ori de lungă durată a două personae numită şi diadă, bazată pe interese şi sentimente comune sau pe un contract încheiat, ori defăşurând o activitate. Între părţile cuplului se dezvoltă şi se manifestă relaţii socio-afective, un proces de influenţă şi fenomene de conducere. În mod necesar, unul dintre parteneri conduce, coordonează, ia initiativă asumându-şi răspunderea întregului cuplu.

Termenul de cuplu este definit în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române ca fiind o: ”Reunire de două personae de sex opus aflate într-o anumită legatură”, iar termenul conjugal apare ca fiind: “care ţine de soţi, care ţine de căsătorie”.

Cuplu pentru cei mai mulţi înseamnă “o încercare de a trece prin viaţă împreună cu partenerul”, de a merge în aceaşi direcţie, el mai poate însemna angajarea într-o relaţie de tovărâşie, relaţie în care cei doi ar fi ideal să-şi împărtăşească plăcerile şi neplăcerile, realizările şi riscurile, în mod regulat.

B. Definirea conceptului de căsătorie.

“Din punct de vedere juridic căsătoria reprezintă uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie, încheiată cu respectarea dispoziţiilor legale, în scopul întemeierii unei familii”.

Căsătoria implică multiple consecinţe sociale, afective, morale, juridice etc, care o diferenţiază clar de simpla viaţă de cuplu.

Din perspectiva psihologică, căsătoria înseamnă “a vorbi despre o relaţie psihologică” între doi oameni conştienţi, ea fiind o construcţie complicată, alcătuită dintr-o serie întreagă de date subiective şi obiective, având indiscutabil o natură foarte etoregenă”. (C. G. Jung, 1994)

Căsătoria poate avea un statut legal şi unul social.

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, defineşte căsătoria ca fiind o convenţie încheiată printr-un act de stare civilă între un bărbat şi o femeie, care şi-au luat obligaţia să intemeieze o familie” sau ca un “trai în comun al soţilor”.

Căsătoria a mai fost definită ca fiind “calea unor prefaceri psihologice ale personalităţi”, care determină schimbarea omului în totalitate.

Dar cu toate acestea “nici cea mai reuşită căsătorie nu poate şterge cu desăvrâşire particularităţile individuale, astfel ca stările soţilor să fie identice”.

În funcţie de aceste particularităţi unul dintre soţi se acomodează mult mai repede în cadrul relaţiei de căsătorie decât celălalt soţ.

M. Iolanda şi C. Ciupercă mai definesc căsătoria ca fiind o “experienţă trăită” şi care nu poate fi cu adevarat înţeleasă decât din interiorul trăirii.

C. Definirea conceptului de familie.

Mitrofan Iolanda şi Ciupercă Cristian definesc familia ca “reprezentând în orice societate, o formă de comunitate umană alcatuită din cel puţin doi indivizi, uniţi prin legături de căsătorie şi/sau paterne, realizând, mai mult sau mai puţin, latura biologică şi/sau cea psihosocială.

Familia conjugală aşa cum este definită de către Maria Voinea “reprezintă forma de familie întemeiată prin căsătorie, prin opţiunea individului, prin alegerea partenerului de viaţă. Bazată pe dragostea dintre un barbat şi o femeie, pe căsătorie legitimă a acestora, familia conjugală are scopul explicit al procreării.

“Din punct de vedere sociologic, familia reprezintă “exemplu tipic de grup primar”, caracterizat prin puternice relaţii de tipul “face to face”, prin asocierea şi colaborarea intimă a tuturor membrilor ei. În general, viaţa desfăşurată de indivizi în cadrul instituţiei al familiei cuprinde două elemente esenţiale: o latură biologică, constantă rămasă în formă aproape neschimbată de-a lungul timpului şi o latură socială, veşnic schimbătoare, reprezentând morala, educaţia, aspectele economice, juridice, psihosociale etc.