Formarea pentru Autocunoaștere și Dezvoltare Personală

1.Actualitatea temei

“Ceea ce simţi tu despre tine,

îţi afectează modul de a acţiona.

Cînd te înţelegi şi te accepţi pe tine însuţi,

îţi va fi mai uşor să-i înţelegi

şi să-i accepţi şi pe ceilalţi”

Eu am ales această temă deoarece am observat că stima de sine are un rol esenţial în realizarea echilibrului psihologic al copilului. Atunci cînd imaginea de sine este pozitivă duce la acţiuni eficiente, îi ajută pe copii să facă faţă dificultăţilor, să obţină performanţe în cadrul activităţilor şcolare, sa întreţină bune relaţii cu cei din jur. Cînd stima de sine este instabilă sau scăzută, duce la inadaptare, neplăceri, frustrări şi eficienţă scăzută.

La această virstă copiii sunt influenţaţi de părerea celorlalţi despre el. Ajutîndu-i pe elevi să înţeleagă faptul că în primul rînd e important ceea ce simt ei in particular şi cred despre propria persoană.

Obiective de referinţă:

Elevul va fi capabil:

-să stabilescă corespondenţe între calităţile personale şi faptele personale;

-să argumenteze reguli de comportament propriu adecvat situaţiei. (S.1)

2.Bazele psiho-pedagogice în formarea pentru autocunoaştere şi dezvoltare personală

Autocunoaşterea este primul pas în tot ceea ce vrem să facem în viaţă. Este bine să exersăm acest pas de mici copii, alături de părinţi, dar şi în cadrul şcolii. Această etapă mai este numită şi kilometrul zero în dezvoltarea personală şi profesională. Cu cît mai bine ştii cine eşti, ce poţi, ce îţi doreşti, ce limite ai, cu atît îţi poţi construi mai uşor un prezent şi un viitor durabile. Atunci cînd vorbim de autocunoaştere, ne referim la imaginea de sine şi la stima de sine.

Imaginea de sine cuprinde modul în care noi ne vedem, dar şi modul cum ne percep cei din jur.

Stima de sine reprezintă atitudinea faţă de propria persoană.Stima de sine este un indicator al eficienţei personale şi sociale.

Stima de sine pozitivă este un factor esenţial în lupta împotriva stresului. Majoritatea bolilor mileniului trei au în componenţa lor stresul, adică oboseala cumplită, depresia, iritarea, presiunea insuportabilă la care suntem supuşi. În Europa, aproximativ o treime din angajaţi, respectiv peste 40 de milioane de oameni, consideră că sunt afectaţi de stres in muncă. Este cunoscut faptul că stresul şi anxietatea acţionează negativ asupra sistemului imunitar al organismului, crescînd riscul de îmbolnăvire a individului. In consecinţă, adoptarea unui stil de viaţă mai relaxat, acceptarea propriei persoane poate conduce la creşterea rezistenţei organismului şi la rezultate mai bune la locul de muncă.

Stima de sine se bazează pe următoarele aspecte:

-valoarea fiecăruia ca om

-activităţile pe care le face fiecare

-realizările fiecăruia

-modul de percepere a persoanei de către ceilalţi

-scopul în viaţă

-locul fiecăruia în familie şi în mediul şcolar

-potenţialul pentru succes

-puterea fiecăruia de a depăşi problemele. (S.2)

De fapt, stima de sine este importantă pentru noi toţi, copii sau adulţi, fiind o dimensiune fundamentală pentru succes. Este credinţa că suntem:

-acceptaţi, iubiţi

-puternici, valorizaţi

-capabili, respectaţi. (S.2)

Încă de mici, copiilor li se formează convingerile despre conştiinţa de sine, imaginea de sine, în raport cu sine şi cu ceilalţi. Familia este o resursă importantă care dezvoltă respectul de sine al copiiilor. Un copil care are stimă de sine va fi mai apt la întîlnirea cu viaţa, la confruntarea cu diverse obstacole sau probleme. Astfel, stima de sine pozitivă ajută copiii să spună „Eu pot”, „Eu vreau”, „Eu acţionez”.