Fundamentele psihopedagogiei speciale

Scurt istoric

Sindromul Asperger este astfel denumit după doctorul pediatru Hans Asperger care în 1944

publică o lucrare ce va sta la baza a ceea ce va deveni cunoscută ca Tulburarea Asperger. Această

lucrare descrie un grup de copii și adolescenți cu probleme de comunicare, integrare, lipsiți de abilități

sociale, de empatie, fiind catalogați și ca neîndemnatici. Asperger a denumit această condiție psihopatie

autistă.

În 1991 lucrarea sa este tradusă în limba engleză, devenind astfel recunoscută ceea ce a rezultat ca în

1992, Organizația Mondială a Sănătății să introducă această tulburare în ediția a zecea a manualului de

diagnostic, numit Clasificarea Internațională a Maladiilor.

Ce este?

Sindromul Asperger, din mai multe puncte de vedere, e asemănator cu autismul, însă ceea ce îl

diferențiază este că cei care suferă de acest sindrom tind să nu aibă întârzieri de dezvoltare ale

limbajului, întârzieri ale dezvoltării cognitive, dizabilități de învățare, ci chiar să aibă o inteligență

medie spre ridicată.

Astfel, Sindromul Asperger este definit ca fiind o tulburare de dezvoltare, nu o boală, cu

caracteristici ca: abilități sociale slabe, stângăcie, tendința spre rutină sau acțiuni repetitive, lipsa

empatiei, dificultăți de integrare și interacțiune socială. Totuși, cei care suferă de acest sindrom pot

avea și alte tulburari (ADHD, forme de dislexie sau dispraxie etc.).

De asemenea, sindromul Asperger este întâlnit mai des în rândul băieților decât în cel al fetelor.

În ultimii ani s-a observat o creștere a numărului de persoane care suferă de tulburări de spectru autist.

Motivul nu este unul clar, dar e posibil să fie atât din caza îmbunătățirii, cât și din cauza modificările în

ceea ce privește procesul de diagnosticare

Simptome

Spre deosebire de autism care poate fi descoperit și diagnosticat de la o vârstă foarte fragedă

(începând chiar cu 18 luni), persoanele care suferă de sindromul Asperger rareori prezintă simptome

începând cu acea perioadă. De obicei părinții își pun semne de întrebare atunci când copilul lor începe

să meargă în colectivitate, la gradiniță și interacționează cu alți copii. Diagnosticarea copilului cu

Asperger este strâns legată de relaționarea cu ceilalți pentru că el nu prezintă o dezvoltare atipică, din

contră, are un limbaj și un vocabular uneori chiar peste medie. De aceea, în stadiile incipiente,

simptomele Sindromului Asperger sunt ușor de confundat cu cele ale altor tulburări comportamentale.

Cei afectați de acest sindrom pot manifesta o larga varietate simptomatologică și tocmai din

acest motiv nu pot exista 2 persoane cu Asperger care să se manifeste identic. Așadar, mai jos sunt

câteva caracteristici ale acestei tulburari privite din diferite perspective strâns legate de o dezvoltare

normală a individului.

Perspectiva comunicării:

- dificultăți de înțelegere a gesturilor și expresiilzor faciale, cât și de exprimare a propriilor

gânduri;

- greutăți în a înțelege pe deplin sensul cuvintelor sau expresiilor;

- neînțelegeri în semnele transmise de limbajul trupului.

Perspectiva interacțiunii sociale:

- greutăți în a lega și menține prieteniile;

- introversie;

- incapacitatea de adaptare sau abatere de la rutina zilnică.

Perspectiva imaginației:

- lipsa empatiei;

- greutăți în a-și folosi imaginația

- dificultăți în a înțelege și interpreta sentimentele și acțiunile celorlalți;

- interes obsesiv pentru anumite lucruri, hobbyuri, activități.

Ei pot avea dificultăți în a procesa cantități mari de informație și în a relaționa cu ceilalți. Doi

termeni principali ce se leagă de aceste provocări sunt Funcționarea Executivă și Teoria Minții.

Funcționarea Executivă implică abilități cum ar fi organizarea, planificarea, susținerea atenției și

inhibarea răspunsurilor neadecvate.