Imaginația și Creativitatea

Creativitatea ca formatiune complexa de personalitate

Termenul de creativitate a fost larg asimilat în limbile de circulatie internationala abia în a doua jumatate a secolului al XX-lea, desi el mai fusese utilizat sporadic si în trecut.

Se face presupunerea ca procesul creativ poate fi explicat printr-o lista a trasaturilor de personalitate care coreleaza mai frecventc si mai bine creativitatea. Psihologii au întreprins laborioase studii si cercetari pentru precizarea si validarea acestor însusiri.

Creativitatea pedagogica defineste modelul calitatilor necesare educatorului /cadrului didactic pentru proiectarea si realizarea unor activitati eficiente prin valorificarea capacitatilor sale de înnoire permanenta a actiunilor specifice angajate la nivelul sistemului si al procesului de învatamânt.

Capacitatea de a gândi abstract, flexibilitatea gândirii, fluenta ideationala, o inteligenta generala superioara, sensibilitatea la probleme, legata de un mai pronuntat spirit de observatie si de o mai buna receptivitate sau ,,deschidere la experienta”, curiozitate, încredere în sine, dispozitia de a-si asuma scopuri îndepartate si autoimpuse, perseverenta în urmarirea lor, nevoia de a realiza ceva, independenta în gândire sunt câteva dintre trasaturile de personalitate mai des asociate cu capacitatea creativa.

Creativitatea face posibila crearea de produse reale sau pur mintale, constituind un progres în planul social. Componenta principala a creativitatii o constituie imaginatia, dar creatia de valoare reala mai presupune si o motivatie, dorinta de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Si cum noutatea nu se obtine cu usurinta, o alta componenta este vointa, perseverenta în a face numeroase încercari si verificari.

Imaginatia, deci si creativitatea, presupun trei însusiri:

Fluiditatea – posibilitatea de a ne imagina în scurt timp un mare numar de imagini, idei, situatii etc

Plasticitatea consta în usurinta de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme când un procedeu se dovedeste inoperant.

Originalitatea este expresia noutatii, a inovatiei. Ea se poate constata, când vrem sa testam posibilitatile cuiva, prin raritatea statistica a unui raspuns, a unei idei.

Fiecare dintre aceste trei însusiri are însemnatatea ei, dar caracteristica principala ramâne originalitatea, ea garantând valoarea rezultatului muncii creatoare.

Rolul si factorii creativitatii

Despre importanta creativitatii nu e nevoie sa spunem multe: toate progresele stiintei, tehnicii si artei sunt rezultate ale spiritelor creatoare. Desigur, exista mai multe trepte de creativitate. C. W. Taylor descrie cinci „planuri” ale creativitatii.

Creativitatea expresiva se manifesta liber si spontan în desenele sau constructiile copiilor mici. Nu se pune problema, la acest nivel, de originalitate. Este însa un mijloc excelent de a cultiva aptitudinile creatoare ce se vor manifesta ulterior.

Planul productiv este planul crearii de obiecte, specific muncilor obisnuite. Un olar sau o tesatoare de covoare produc obiecte a caror forma se realizeaza conform unei traditii, unei tehnici consacrate, aportul personal fiind redus. Este planul la nivelul caruia accede orice om muncitor.

Planul inventiv este accesibil unei minoritati foarte importante. E vorba de inventatori, acele persoane ce reusesc sa aduca ameliorari partiale unei unelte, unui aparat, unei teorii contraversate.

Creativitatea inovatoare o gasim la oamenii caracterizati ca fiind „talente”. Ei realizeaza opere a caror originalitate este remarcata cel putin pe plan national.

Creativitatea emergenta este caracteristica geniului, omului care aduce schimbari radicale, revolutionare într-un domeniu si a carui personalitate se impune de-a lungul mai multor generatii.

In afara de aceste aspecte, daca nu creativitatea, cel putin imaginatia este necesara fiecaruia dintre noi în conditiile vietii obisnuite.

In ce priveste factorii creativitatii, se poate vorbi, mai întâi, de aptitudini pentru creatie. Exista anumite structuri cerebrale, pe care nu le cunoastem, care favorizeaza imaginatia, ele creând predispozitii de diferite grade pentru sinteza unor noi imagini, unor noi idei. Totusi, e nevoie de interventia mediului, a experientei pentru ca ele sa dea nastere la ceea ce numim talent.

A doilea factor care trebuie amintit este experinta, cunostintele acumulate. Importanta nu este doar cantitatea, bogatia experientei, ci si varietatea ei. Multe descoperiri într-un domeniu au fost sugerate de solutiile gasite în alta diciplina.

Se disting doua feluri de experiente:

a) o experienta directa, acumulata prin contactul direct cu fenomenele sau prin discutii personale cu specialistii;

b) o experienta indirecta, obtinuta prin lectura sau audierea de expuneri.

Alti factori interni ai dezvoltarii creativiatii sunt motivatia si vointa. Crestera dorintei, a interesului pentu creatie, ca si a fortei de a birui obstacole are, evident, un rol notabil în sustinerea activitatii creatoare.

Societatea are o influenta deosebit de importanta pentru anflorirea spiritiului creativ antr-un domeniu sau altul. În primul rând, intervin cerintele sociale.

Un alt factor determinat în stimulare creativiatii îl constituie gradul de dezvoltare a stiintei, tehnicii, artei.

Procesul creativ

În procesul de creatie se pot distinge patru faze: pregatirea, incubatia, iluminarea si elaborarea (împreuna cu verificarea). Cu diferentele de rigoare, aceste etape se întâlnesc atât în creatia artistica, cât si în cea stiintifica sau tehnica. Nu întotdeauna etapele se succed în aceasta ordine si nu întotdeauna sunt la fel de importante.

Prima si ultima faza (pregatirea si verificarea) sunt organizate în mod rational si se desfasoara conttient, fiind proprii creatiei stiintifice si tehnice. Celelalte doua (incubatia si iluminarea) sunt nelipsite în orice proces creator, indiferent de domeniu.

Pregatirea (prepararea) este o faza complexa, buna ei desfasurare depinde de creator, de constiinciozitatea cu care el se ocupa de problema în speta, dar mai ales de întreaga lui pregatire generala si în specialitatea respectiva.