Îmbogățirea și Actizarea Vocabularului prin Activitățile de Tip Școlar

INTRODUCERE

Motivatia alegerii temei

În învatamântul românesc de toate gradele, dar în special în învatamântul prescolar studiul lexical merita o atentie mult mai mare decât i se acorda în momentul de fata din mai multe motive:

- bogatia unei limbi este data în primul rând de bogatia si de varietatea vocabularului ei

- schimbarile care au loc în societate precum si spectaculoasele progrese ale stiintei contemporane se reflecta în primul rând si nemijlocit în vocabular considerat ca fiind compartimentul limbii cel mai labil si mai deschis influientelor din afara

Legatura dintre istoria lexicului si istoria societatii este atât de strânsa si de evidenta, încât celebrul lingvist francez Antoine Meillert se considera pe deplin îndreptatit sa afirme ca “orice vocabular exprima, de fapt, o civilizatie”. De aici rezulta necesitatea de a-l studia cât mai temeinic si ori de câte ori este posibil în indisolubila legatura cu prefacerile de diverse naturi care au loc în viata unei colectivitati lingvistice.

Îmbogatirea si perfectionarea vocabularului constituie un lucru mult mai greu de realizat decât însusirea regulilor gramaticale ale limbii materne.

Înca de la vârsta prescolara, copilul stapâneste în linii mari sistemul gramatical al limbii pe care o vorbeste însa achizitionarea de noi cuvinte si folosirea lor corecta ramân un deziterat permanent de-a lungul întregii vieti.

Este de remarcat rolul gradinitei în a-i sprijini pe copii în formarea unui vocabular cât mai bogat pentru a se putea exprima liber, expresiv, coerent si corect din punct de vedere gramatical.

În decursul anilor de gradinita sub influienta cerintelor crescânde ale activitatii si comunicarii are loc o asimilare rapida a diferitelor aspecte ale limbii (compozitia fonetica, vocabularul, structura gramaticala) apar si se dezvolta noi functii si forme ale limbajului care devine mai închegat, mai coerent.

La venirea în gradinita copilul de trei ani are un limbaj cu caracter situativ ce se exprima prin dialog. Sensul cuvintelor si propozitiilor depinde de împrejurarile concrete, iar vorbirea situativa este completata de gesturi. La aceasta vârsta raporturile gândire-vorbire sunt deseori surprinzatoare. Uneori copilul nu este în stare sa explice actiunile inteligente pe care, totusi, le stapâneste pe plan practic, alteori executa ordine pe care nu este în stare sa le repete. Uneori, de dragul sonoritatii cuvintelor prinde din zbor notiuni pe care nu le întelege si le foloseste la întâmplare sau formeaza expresii fara sa aiba o cât de mica idee despre raportul pe care-l exprima. Limbajul la aceasta vârsta este format din propozitii scurte, abunda exclamatiile, interjectiile, repetitiile, onomatopeele. Pe lânga aceasta, este cunoscuta dificultatea pe care o întâmpina copilul de 3 ani în emiterea si pronuntarea corecta a cuvintelor vorbirii.

Mi-am propus sa evidentiez în aceasta lucrare necesitatea îmbogatirii si activizarii vocabularului prin toate activitatile de tip prescolar, progresele realizate de copii în acest sens si – implicit – în însusirea notiunilor toate acestea reflectate în formarea si evolutia personalitatii copilului.

Am pornit de la premisa ca munca cu vocabularul nu trebuie socotita terminata odata cu explicarea amanuntita a cuvintelor necunoscute, ci trebuie continuata pâna când acestea sunt integrate în vocabularul activ al copiilor pâna când le folosesc corect în vorbire.

Mi-am propus sa tratez în lucrare aspecte esentiale referitoare la tema (de la fundamentarea teoretica si psiho-pedagogica a problemelor implicate) la metode si procedee aplicate la lotul experimental privind îmbogatirea vocabularului activ si pasiv al copiilor.

Pe parcursul cercetarii efectuate am încercat sa verific si sa aduc argumente în favoarea ipotezei de lucru folosind metode si strategii eficiente concretizate în rezultatele obtinute pe baza evaluarilor initiale, formative si sumative pe un lot de 20 de subiecti format din copii prescolari cuprinsi între 5 si 6 ani.

Prelucrerea datelor si a concluziilor în viziunea pedagogiei moderne inserate pe parcursul lucrarii reprezinta verificarea ipotezei formulate.

Gradinita trebuie sa-l înzestreze pe copil cu un vocabular bogat si nuantat. Ea poate si trebuie sa reprezinte acea minunata cutie de rezonanta în care cuvântul ca material sonor specific primei trepte a copilariei se poate tranforma în cuvântul muzica în care corespondenta mentala catre idee duce vadit la progres.