Impactul pandemiei SARS-COV 2 asupra educației și formării profesionale a studenților

Introducere

Începând cu luna iunie 2019, 187 de state membre ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) au adoptat Declarația Centenarului pentru viitorul muncii, chemând Organizația să continue „cu vigoare neîntreruptă mandatul său constituțional pentru justiție socială, dezvoltând în continuare abordarea centrată pe oameni. spre viitorul muncii, care pune drepturile lucrătorilor și nevoile, aspirațiile și drepturile tuturor oamenilor în centrul politicilor economice, sociale și de mediu”. Mai puțin de un an mai târziu, boala coronavirus 2019 (COVID-19) a scufundat lumea într-o criză de anvergură și scară fără precedent, care a făcut ca imperativele prevăzute în Declarația Centenarului să fie și mai urgente, deoarece comunitatea internațională se angajează într-un efort colectiv. pentru a aborda impactul devastator al pandemiei asupra oamenilor.

Deși restabilirea sănătății globale rămâne prioritatea maximă, nu se poate nega că măsurile stricte necesare au provocat șocuri economice și sociale masive. Odată cu prelungirea blocării, carantinei, distanțării fizice și a altor măsuri de izolare pentru a suprima transmiterea virusului, economia globală se deplasează într-o recesiune. Pe măsură ce lanțurile de aprovizionare se dezintegrează, sectoarele întregi se prăbușesc și întreprinderile se închid, din ce în ce mai mulți lucrători se confruntă cu perspectiva șomajului, a pierderii veniturilor și a mijloacelor de trai, în timp ce multe întreprinderi mici sunt în pragul falimentului. De prea multe ori, indiferent de locul în care locuiesc, lucrătorii și familiile lor nu au sprijin de venit și protecție socială pentru a-i împiedica să cadă în sărăcie. Economii în curs de dezvoltare, care au deja niveluri ridicate de sărăcie în muncă și infrastructură și serviciile sociale slabe sau absente, se confruntă cu provocări deosebit de presante în lupta împotriva pandemiei.

Pandemia coronavirus reprezintă o provocare colectivă fără precedent la dreptul la viață și la sănătate pentru persoanele care trăiesc în Uniunea Europeană (UE). Măsurile largi pe care guvernele statelor membre le pun în aplicare pentru a controla răspândirea virusului au schimbat viața zilnică în moduri de neconceput la începutul anului 2020. În luarea unor măsuri rapide pentru limitarea ratelor de infecție, guvernele încearcă să își îndeplinească obligațiile. pentru a proteja populația. Situația actuală subliniază cu putere că drepturile omului și sănătatea publică nu sunt o alegere. În primul rând, prin echilibrarea sprijinului acordat întreprinderilor, pe de o parte, cu sprijinul lucrătorilor și familiilor acestora, pe de altă parte, guvernele vor putea aborda corect dimensiunea umană a crizei. Guvernele trebuie să-și adapteze pachetele de sprijin, astfel încât să salveze întreprinderile și locurile de muncă, să prevină concedieri, să protejeze veniturile și să nu lase pe nimeni în urmă. Este necesar să se concentreze pe toți cei care lucrează - inclusiv pe cei care desfășoară activități independente, pe conturi proprii și pe muncitori, fie în economia formală sau informală, fie plătită sau neplătită, și, desigur, și pe cei care nu au nicio cale de a se sprijini.În al doilea rând, dialogul social trebuie să rămână în centrul elaborării de politici în timpul crizei. Acest lucru va ajuta la ancorarea politicilor pieței muncii în cadrul normativ, va asigura implementarea promptă a măsurilor, va consolida incluziunea socială și va favoriza un sens comun. Experiența Marii Recesiuni de la sfârșitul anilor 2000 și a altor crize a dovedit valoarea dialogului social în conceperea de soluții eficiente. În actuala criză, în care izolarea este la ordinea zilei, utilizarea tehnologiei și a altor măsuri inovatoare pot menține guvernele și partenerii sociali (adică reprezentanții angajatorilor și lucrătorilor), așa cum au descoperit deja multe țări.În cele din urmă, nu ne putem recupera fără solidaritate globală. Organizațiile internaționale, inclusiv instituțiile financiare internaționale, joacă un rol esențial în furnizarea de sprijin financiar și este important să se asigure că se comunică mesaje coerente. Economiile avansate nu trebuie să răspundă numai la nevoile populațiilor proprii, ci și să asiste țările care nu pot redobândi recuperarea pe cont propriu. Forța comunității internaționale depinde de a nu-i lăsa pe membrii cei mai vulnerabili în pericol.

Politicile sectoriale pe termen scurt includ sprijin financiar imediat pentru investiții în sectoare care au fost afectate în special de criză. Un astfel de sprijin țintit poate fi sub formă de ajutor financiar, salvare, împrumuturi de împrumut sau subvenții. Pentru a salva vieți, guvernele ar trebui să finanțeze servicii suplimentare de sănătate și de urgență, indiferent de cheltuieli. Investițiile în sectoarele de sănătate și asistență socială sunt esențiale pentru a nu numai extinde tratamentul și limita numărului de decese, dar și pentru a îmbunătăți condițiile de muncă și câștigurile lucrătorilor din sănătate și asistență socială. Resursele fiscale suplimentare sunt necesare pentru consolidarea sistemelor de sănătate, la fel ca coordonarea, distribuirea serviciilor și furnizarea serviciilor, un rol central fiind acordat furnizării publice. Pentru a-și maximiza efectul, aceste investiții trebuie susținute, extinse și ancorate în cadrul legal și financiar. Coordonarea globală poate ajuta la canalizarea sprijinului către țările cu sisteme de sănătate cu capacitate limitată, inclusiv ajutor umanitar, resurse medicale și finanțare concesională de urgență. Mai mult, serviciile publice de urgență, infrastructura esențială, utilitățile, educația și multe servicii sociale trebuie menținute sau amplificate. În cele din urmă, trebuie acordat sprijin sectoarelor selectate, astfel încât acestea să poată asigura contribuții primare și intermediare pentru producție prin intermediul lanțurilor de aprovizionare globale. Lipsa de spațiu fiscal, împreună cu constrângerile de împrumut, în multe economii emergente și în curs de dezvoltare, înseamnă că este necesar un act de echilibrare atent pentru a orienta cheltuielile către sectorul sănătății, protejând în același timp cheltuielile cu protecția socială și serviciile publice vitale (transport, energie, comunicații, apă , salubritate și securitate). Notele informative din seria Monitorului OIM: COVID-19 și lumea muncii oferă estimări actualizate în mod regulat cu privire la impactul crizei asupra lucrătorilor și întreprinderilor.