Instruirea asistată de calculator - tehnologii interactive

INTRODUCERE

Lucrarea de față dorește să creeze o viziune de ansamblu asupra sistemului educațional românesc din prisma evoluției acestuia ca urmare a utilizării unui nou sistem educațional folosit la nivelul Uniunii Europene și anume, Sistemul Educațional Informatizat. La acest nivel, discuția de bază a lucrării are în vedere sublinierea câtorva aspecte importante astfel:

În primă fază, am deschis lucrarea prin evidențierea principalelor aspecte în ceea ce privește instruirea didactică și strategiile care sunt utilizate pentru a obține rezultate cât mai reprezentative și mai utile din partea elevilor. Astfel, au fost transpuse câteva metode și tehnici interactive intra și inter-grupale, utilizate frecvent la clasă de către cadrele didactice.

Cea de-a doua parte a lucrării se axează pe importanța instruirii asistate de calculator, ce impune pe de o parte folosirea tehnicilor și tehnologiilor interactive, precum și restructurarea metodologiei instruirii în funcție de cerințele europene actuale dar și în funcție de posibilitățile oferite de noul sistem educațional, actualizat și informatizat. În ceea ce privește aceste sisteme de instruire asistată de calculator, apariția „e-learning-ului” a revoluționat educația de pretutindeni și a adus atât elevilor cât și profesorilor, posibilitatea învățării-predării-evaluării prin virtualizarea informației.

În ultima parte a lucrării am dorit să realizez o analiză a utilizării aplicației AeL (Advanced E-Learning) de-a lungul timpului, subliniind impactul pozitiv și cel negativ, pe care aceasta l-a avut asupra sistemului de educație din România. Analiza SWOT efectuată, are în vedere obținerea unor rezultate de natură practică privind modul de imbunătățire a utilizării aplicației AeL, precum și evidențierea anumitor riscuri ce pot apărea odată cu implementarea Sistemului de Educație Informatizat și, implicit, a aplicației de instruire informatizată avută în vedere în studiul de față.

1. INSTRUIREA DIDACTICĂ ȘI STRATEGIILE DIDACTICE

1.1. Strategii de predare-învățare-evaluare

Strategiile didactice reprezintă acel tip de strategie aplicat la nivelul micro aferent activității didactice, proceselor de predare, învățare și evaluare de care este interesată teoria și practica instruirii.

Strategiile în sens larg, numite și strategii de activitate pedagogică, se referă la felul în care decide profesorul să conducă activitățile instructiv-educative în situațiile formale. Acestea includ norme de comportament didactic și relații socio-afective cu elevii.

O clasificare a strategiilor didactice a fost citată de către Crenguța Oprea, într-o lucrare adresată acestui subiect:

1. După natura activității:

1.1. strategii cognitive (de prelucrare a informațiilor)

1.2. strategii acționale sau psihomotorii

1.3. strategii afectiv-emoționale (învățare prin trăire emoțională)

2. După implicarea creatoare/noncreratoare a profesorului în activitatea didactică:

2.1. strategii bazate pe obișnuință, pe automatism

2.2. strategii bazate pe complexe de deprindeeri

2.3. strategii novatoare, ce dau frâu liber imaginației

2.4. strategii imitative

3. După logica gândirii propusă elevilor:

3.1. strategii inductive

3.2. strategii deductive (axiomatice)

3.3. strategii transductive (divergente), care conduc la elaborarea de soluții alternative, originale stimulând gandirea laterală

3.4. strategii dialectice

3.5. strategii ipotetice, rezolutive

3.6. strategii analogice (învățare prin construire și prin învășare de modele)

3.7. strategii analitice

3.8. strategii integrative sau de sinteză, interpretative, ludice sau mixte

4. După gradul de dirijare al învățării elevului:

4.1. strategii algoritmice

4.2. strategii euristice

4.3. strategii mixte

4.4. strategii creative

5. După originea motivației învățării:

5.1. strategii externe (susținute de cptre profesor)

5.2. strategii interne, de autoconstruire a cunoașterii

6. După modul de grupare al elevilor:

6.1. strategii frontale

6.2. strategii de grup

6.3. strategii de microgrup

6.4. strategii de lucru în perechi (duale)

6.5. strategii individuale, etc

1.2. Metode și tehnici interactive intra și inter-grupale, componente esențiale ale strategiilor interactive

Restructurarea de-a lungul timpului a strategiilor didactice s-a realizat pe calea sporirii caracterului activ al metodelor și tehnicilor de învățămînt, prin aplicarea unor metode cu un pronunțat caracter formativ, în valorificarea nooilor tehnologii instrucționale (e-learning), în problematizarea ficecărei metode și tenici de învățare, aducând aastfel o contribuție semnificativă la dezzvoltarea potențialului elevului.

După funcția didactică principală, s-a propus următoarea clasificare a metodelor și tehnicilor interactive de grup:

1) Metode și tehnici de predare-învățare interactivă în grup:

a) metoda predării-învățării reciproce

b) mozaicul

c) citirea cuprinzătoare

d) cascada

e) metoda învățării pe grupe mici

f) metoda turnirurilor între echipe

g) problematizarea pe grup, etc.

2) Metode și tehnici de fixare și sistematizare aa cunoștințelor și de verificare/evaluare alternativă interactivă:

a) harta cognitivă sau conceptuală

b) matricele

c) diagrama cauzelor și a efectului

d) studiul de caz

e) investigația, etc.