Metode de Cercetare - Rolul jocului didactic în corectarea stigmatismului

1.Obiectivele și ipoteza cercetării

Așa cum am mai afirmat pe parcursul acestei lucrări, aplicarea unor jocuri didactice speciale facilitatează corectarea sigmatismului și dezvoltarea vorbirii la preșcolari și școlarii mici.

Aplicarea probelor pentru stabilirea performanțelor minimale au constituit punctul de plecare în cunoașterea individualității copiilor precum și în organizarea și desfășurarea întregului demers didactic. Probele de evaluare inițială și finală au fost centrate pe copil, obiectivele și conținul fiind în concordanță cu prevederile programei instructiv-educative.

Având experiența faptelor, mi-am propus să promovez în jocurile organizate, activismul, starea de organizare maximă în procesul învățării, orientarea conștientă, selectivă spre desprinderea și fixarea esențialului.

Consider că îmbunătățirea și activizarea vocabularului, mai ales la preșcolari trebuie să constituie un obiectiv constant, care va fi asociat din ce în ce mai strâns cu principiul educației permanenete, al pregătirii copiilor pentru învățarea continuă.

În lucrarea de față ne-am propus să atingem următoarele obiective:

1. Identificarea diferitelor forme de sigmatism la copii.

2. Evidențierea valorii exercițiilor și jocurilor didactice în dezvoltarea vorbirii și corectarea sigmatismului la copii

Ipoteza de lucru: Presupunem că aplicarea unor jocuri didactice speciale influențează considerabil și într-un timp relativ scurt corectarea sigmatismului.

Eșantionul de studiu (subiecții)

În acest studiu au fost incluși și testați un număr de 60 de copii cu vârsta cuprinsă între 4 și 8 ani provenind de la la două grădinițe și o școală din municipiul Oradea.

În urma acestor studii preliminarii am realizat următoarele tabele, ce conțin repartizarea subiecților în funcție de vârstă - la copii (vezi Tabelul 1), de gen (vezi Tabelul 2).

Tabelul 1. - Structura eșantionului de copii după vârstă

Vârstă 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani 8 ani Total

Nr. 14 12 13 11 10 60

Tabelul 2 - Structura eșantionului de copii după gen

Vârstă Fete Băieți Total

Nr. 28 32 60

Metode de Cercetare

Munca de cercetare este menită să aducă informații benefice în acest sens iar scopul final este să se schimbe ceea ce nu este bun sau eficient și să se păstreze ceea ce este benefic și dă roade. Literatura de specialitate prezintă munca de cercetare ca fiind “o activitate profundă și diversă, uneori pueril de simplă, alteori deosebit de complexă, uneori neconcludentă sau alteori mai puțin practică; se poate finaliza prin inovații marcante sau poate avea contribuții modeste.” (A. Gugiuman, 1993, p.22)

1.Metoda observației

Reprezintă - “constatarea lucrurilor și fenomenelor așa cum ni le oferă natura în mod obișnuit “ (A. Gugiuman, 1993, p.54), care ni se oferă spontan sau premeditat, pentru a constata rezultatele. Atitudinea observatorului este a unui spectator imparțial care nu forțează lucrurile, lăsându-se condus numai de desfășurarea naturală a fenomenului observat.

2. Metoda evaluării: Evaluarea este activitatea comună a educatoarei și a preșcolarului în cadrul căreia se închide circuitul predare-învățare.

Procesele de evaluare însoțesc permanent activitatea de învățare și sunt menite să conducă la îmbunătățirea acesteia. Evaluarea vizează atât rezultatele activității pedagogice, cât și strategia aplicată, fiind implicată în întreaga desfășurare a activității pedagogice. Ea privește întregul sistem vizând condițiile de desfășurare a activității, strategia urmată, precum și rezultatele obținute. Evaluarea este o componentă esențială a procesului didactic. După Ausubel, “ea este punctul final dintr-o succseiune de evenimente”.