Metode de Învățământ

INTRODUCERE

Prin această lucrare am încercat să prezint câteva din multitudinea de metode care se pot folosi în învăţământ.

Am ales această temă deoarece cred eu, că în activitatea de învăţare importante sunt şi metodele pe care le foloseşti în dobândirea de cunoştinţe noi. Prin educaţie copilul asimilează şi interiorizează cultura şi civilizaţia epocii, valorile sociale, pe care le înscrie în planul său comportamental. Prin învăţare noi ne pregătim să facem faţă unor situaţii noi. Învăţarea se produce conştient sau inconştient, din experienţa unor situaţii de viaţă.

Metodele folosite în procesul de învăţare pot să-ţi uşureze acest demers sau din contră pot să îl îngreuneze, dacă nu se foloseşte metoda adecvată în funcţie de vârstă, dezvoltarea gândirii, experienţa faptică a elevului, materie, precum şi de scopul urmărit.

Lucrarea este formată din cinci capitole.

Primul capitol este intitulat „Delimitări conceptuale şi clasificarea metodelor de învăţământ” defineşte conceptele metodologiei instruirii şi prezintă clasificările posibile ale metodelor realizate după criterii subsecvente.

Următoarele patru capitole sunt explicate câteva dintre metodele utilizate în procesul de învăţare. La fiecare metodă am prezentat şi formele pe care le poate îmbrăca în funcţie de experienţa elevilor de viaţă, de natura şi amploarea deducţiilor şi argumentelor desfăşurate, de stilul discursiv şi de concreteţea limbajului folosit.

Capitolul doi „Metode de predare verbală” reliefează importanţa pe care o are expunerea şi conversaţia didactică între metodele de predare verbală.

Cel de-al treilea capitol intitulat „Metode de predare – învăţare prin cooperare” prezintă alte trei metode eficiente ca metoda mozaicului, simulările şi jocurile de spargere a gheţii, care pot fi folosite în promovarea, dezvoltarea unei gândiri critice şi a creativităţii participanţilor şi construcţia unor abilităţi sociale, dezvoltări posibile în zona atitudinilor şi valorilor. Aceste metode cred că pot fi folosite pentru diminuarea barierelor inhibitorii privind contribuţia persoanei la o activitate de grup, având drept ţintă realizarea unui climat de lucru relaxant şi reconfortant.

Următorul capitol “Metode de rezolvare de probleme” cuprinde patru subcapitole în cadrul cărora sunt prezentate: problematizarea, metoda concasării, metoda demonstraţiei şi brainstorming. În cadrul acestor metode elevul este pus în situaţia de a construi ipoteze, de a dezvolta raţionamente, de a anticipa concluzii, de a intui relaţii aparent absente între vechi şi nou, precum şi de stimulare a creativităţii.

În ultimul capitol sunt descrise trei metode algoritmice care ţine de dimensiunea „mecanică" a învăţării, deoarece în anumite situaţii, încorporarea de către elevi a unor reguli fixe, rigide poate constitui o premisă a rezolvării operative şi economicoase ale unor sarcini didactice determinate. Algoritmizarea, metoda exerciţiului şi instruirea programată nu se limitează doar la formarea deprinderilor, ci vizează în acelaşi timp consolidarea unor cunoştinţe, prin faptul că anumite secvenţe prescrise, sau o suită de acţiuni se reiau relativ identic şi determină apariţia unor componente acţionale automatizate ale elevilor.

Capitolul 1 - Delimitări conceptuale şi clasificarea metodelor de învăţământ

1.1. Delimitări conceptuale ale metodologiei instruirii

Într-un sens larg, învăţarea trebuie înţeleasă dincolo de noţiunile de „educaţie” şi „şcoală”. Învăţarea presupune o atitudine atât faţă de cunoaştere cât şi faţă de viaţă, atitudine care pune accent pe iniţiativa omului. Termenul de „învăţare” cuprinde achiziţionarea şi practicarea de noi metodologii, noi priceperi, noi atitudini şi noi valori necesare pentru a trai într-o lume în continua schimbare. Învăţarea este, în fapt, procesul de pregătire pentru a face faţă unor situaţii noi. Ea se poate produce conştient, sau, deseori, inconştient, de obicei din experienţa unor situaţii de viaţă, cu toate că şi situaţiile imaginate pot declanşa învăţarea. Practic, fiecare persoană din lume, şcolarizată sau nu, experimentează procesul învăţării la diferite nivele, dar probabil că în prezent nimeni nu învaţă încă la nivelul, cu intensitatea şi cu viteza necesară pentru a face faţă complexităţii lumii moderne.

Teoria reprezintă un model eficient de achiziţie informaţională, de construcţie, reconstrucţie şi chiar de dezvoltare a determinanţilor învăţării umane.