Modalități de manifestare, prevenire și combatere a agresivității la vârsta adolescenței

1. INTRODUCERE

Problematica agresivităţii, fie că îmbracă forma acţiunilor individuale,fie a celor colective, cunoaşte numeroase faţete, fiind un important factor al comportamentului uman.La nivel şcolar, elevul, marea necunoscută, nu de puţine ori est împins la acte necugetate, care nu-şi au o explicaţie raţională a actelor comportamentale respective. Constatările foarte interesante ale specialiştilor în psihologia socială arată că nu mumai elevii au înclinaţii şi chiar trăsături patologice tind să aibă aceleaşi reacţii intr-o situaţie de criză şcolară sau extraşcolară.

Agresivitatea se face simţită la om de la cea mai fragedă vârstă.

“Agresivitatea este o formă de conduită orientată cu intenţie către obiecte,persoane sau spre sine,cu scopul de produce prejudicii,răniri,distrugeri şi daune” .

Violenţa este o formă de manifestare a agresivităţii ce propune utilizarea forţei pentru a manifesta superioritatea.Este o conduită agresivă acută cu finalitate distructivă, pozitivă sau transformativă.

În general, cercetările identifică mai multe tipuri de violenţă:

- violenţă fizică (este nucleul dur al violenţei în care sunt incluse:omorurile, tentativele de omor, violurile, loviturile voluntare grave,furturile, tâlhării);

- violenţa economică(se referă la distrugri şi degradări de bunuri);

- violenţa morală sau simbolică(determinată de modurile de exercitare a autorităţii,de dominaţie).

Adolescenţa-perioadă în existenţa omului şi a evoluţiei personalităţii sale, este vârsta care a şocat în toate timpurile creând uneori conflicte şi anxietăţi sociale. Socrate(sec.V î.e.n.)sublinia faptul că:’’Tineretul nostru iubeşte luxul.El are purtări rele, sfidare pentru autorităţi.Ei arată dispreţ pentu vârstnici şi iubesc flăcăreala în locul acţiunii.Copii sunt astăzi tiranii şi nu servanţii familiilor lor.Ei nu se mai ridică atunci când un vârstnic intră în casă.Ei îşi contrazic părinţii, flecăresc faţă de musafiri, înfulecă pe nerăsuflate mâcarea şi îşi tiranizează profesorii’’ . Piaget afirma că adolescentul este introdus în viaţă şi astfel, în maturitate prin muncă. Există societăţi şi diferite medii social în care copiii se îngrijesc şi câştigă existenţa de la vârste fragede.

Adolescenţa este considerată totodată ca o perioadă în care se manifestă fenomene de revoltă, adolescentul având un caracter neconformist.Faţă de normele sociale adolescentul poate avea o identificare negativă sau pozitivă şi acest lucru poate crea senzaţia unei instabilităţi a personalităţii sale.Fixarea nivelului de aspiraţie a capacităţii de separare de părinţi şi de alţii sunt factori decisivi în procesul de identificare.

Aceasta este deci etapa în care copilul, pe baza achiziţiilor deja realizate, sub influenţa exercitată de factorii mediului ambiant şi datorită propriei activităţi, ajunge treptat să îşi cunoască viaţa sufletească, să se descifreze pe sine ca om şi ca membru al societaţii.Acest salt în planul vieţii psihice are efecte deosebite, asupra echilibrului psihic şi social al adolescentului. Pe de o parte înţelegându-se pe sine co o fiinţă, adolescentul reuşeşte sa-şi integreze viaţa sufletească intr-un tot unitar, raporat la trecut şi proiectat pe viitor. Pe de altă parte el reuşeşte să se diferenţieze de semenii săi, să-şi stabilească în mod clar locul său în mijlocul oamenilor printre care trăieşte şi să-şi prefigureze un nou loc, în viitor, printre aceştia. Toate aceste schimbări care vin să îmbogăţescă sau nu’’criza adolescenţei’’ sunt importante şi determinate, în primul rând determinate de accelerarea procesului conştiinţei de sine.

În realitate, dorinţa afirmării de sine este’’ expresia crizei de conştiinţă pe care adolescentul o are asupra dezvoltării sale pe plan biologic, psihologic şi social, statutul social, care nu reflectă din toate unghiurile această dezvoltare’’ . Deci, dorinţa afirmării de sine este un fenomen normal care se manifestă la adolescent ca efect al maturizării psihice, a consolidării personalităţii.

2. FORME ALE AGRESIVITĂŢII

Forme ale agresivităţii fizice:

1. Privirea dură, fixă, ameninţătoare;

2. Ameninţarea indirectă sau directă;

3. Lovitul cu piciorul;

4. Aruncarea cu obiecte;

5. Împingerea cu umărul pentru dezechilibrare;

6. Ciupit, zgâriat, tras de păr;

7. Bătaie.

Forme ale agresivităţii verbale:

1. Batjocura;

2. Jignirea;

3. Cuvinte grosolane;

4. Ironia;

5. Bârfa, intriga, calomnia, ponegrirea;

6. Întinderea de capcane;

7. Maimuţăreala;

8. Refuzul contactului social, al ajutorului, al discuţiilor.