Modalități de utilizare a colaborării și competiției în jocul didactic

Învățământul actual înclină balanța de la informativ spre formativ, de la cantitate spre calitatea cunoștințelor, permite școlii pregătirea și formarea noilor generații de tineri potrivite unor nevoi sociale specifice, legate de economia de piață, de noile tipuri de profesionalizare.

Accentul se pune deci, nu pe " cât " se învață ci pe " cum " se învață, așa cum remarcă Alvin Foffer - " analfabetul de mâine nu va fi cel care nu va ști să citească ci va fi cel care nu a învățat cum să învețe ",se pune deci accent pe însușirea instrumentelor de lucru, inclusiv a tehnicilor de informare, urmărind cultivarea la copii a stilului de muncă .

In învățământul modern dobândește o importanță tot mai mare organizarea instruirii care situează elevul pe prim plan punându-se accent pe însușirea instrumentelor de lucru, inclusiv a tehnicilor de informare urmărind cultivarea la elevi a stilului de muncă independent. De asemenea se pune accent pe efortul ( individual sau colectiv ) de descoperire personală a legăturilor lumii reale prin observare, investigare, experimentare, cercetare.

Determinantă pentru conturarea personalității și pentru dezvoltarea trăsăturilor de caracter la preșcolar este influența exercitată încă din primii ani de viață.Cum această perioadă copilul o petrece în cea mai mare măsură în cadrul instituționalizat al grădiniței,este importat ca aici să se găsească soluții optime de valorificare a posibilităților native ale acestuia și să se creeze un mediu educațional adecvat care să asigure atât stimularea învățării spontane, cât și a celei organizate.

Motivăm alegerea temei lucrării prin importanța pe care o prezintă jocul didactic pentru vârsta copilăriei.Dintre multiplele modalități de activități didactice utilizate la preșcolari, cea mai activă și mai îndrăgită este jocul.Procesele intelectuale declanșate de joc, în special cele ale gândirii, au darul de a-l conduce pe copil cu o oarecare ușurință pe fondul angajării, în descoperirea unor adevăruri noi pentru el, doar în aparență cu un efort mic, și mai ales în condițiile unor satisfacții evidente.

Ca metodă, procedeu și mijloc de formare și dezvoltare a personalității copilului, jocul îmbină finalitățile educative cu bucuria copilului.

Desfășurate în perechi sau colectiv, jocurile didactice îi activizează pe copii din punct de vedere cognitiv, acțional, afectiv.

De ce colaborare și competiție? Deoarece sunt practici ce se întâlnesc în școala contemporană și ambele sunt necesare.

Cooperarea este o formă superioară de interacțiune psihosocială bazată pe sprijin reciproc, pe efort susținut din partea tuturor îndreptat spre același scop, iar competiția constă în rivalitate, bazându-se pe concurență interpersonală/intergrupală. Îmbinarea armonioasă a acestora în cadrul unor jocuri didactice organizate pe grupe, asigură participarea afectivă a preșcolarilor și dezvoltă spiritul de echipă, de competiție presupunând încredere reciprocă, solidaritate și responsabilitate.

Pe parcursul celor trei capitole ale lucrării am intenționat să adun idei și argumente care să clarifice și să demonstreze importanța utilizării metodelor interactive de grup prin aplicarea lor în diverse jocuri didactice, în vederea reliefării rolului acestora în învățarea prin colaborare. Lucrând împreună pentru a atinge un țel comun, copiii devin capabili să aplice și să sintetizeze cunoștințele în moduri variate și complexe, învățând mai temeinic decât în cadrul lucrului individual.

Sub diverse forme de organizare: grupuri, echipe, perechi, circular, colectiv, aceasta îi ajută pe copii să fie mai prietenoși, mai sociabili,mai comunicativi și mai toleranți față de ceilalți.

O idee subliniată în cadrul primului capitol al lucrării,este aceea a rolului și funcțiilor jocului didactic în grădinița de copii, a faptului că importanța jocului didactic constă în faptul că el facilitează pregătirea copiilor preșcolari pentru introducerea în activitatea de învățare.De aceea, jocul didactic este forma fundamentală de organizare a activității instructiv- educative în grădinița de copii.

În cadrul capitolului doi , am încercat o prezentare cu noțiuni teoretice, științifice a ceea ce înseamnă învățarea prin cooperare și competiție, relațiile dintre aceste tipuri de învățare,teoriile care le fundamentează, cooperarea în cadrul grupurilor care se formează, competențele educatorului necesare susținerii învățării prin cooperare și competiție, valențele acestor tipuri de învățare, precum și despre motivarea prin cooperare și competiție.

Lucrarea mai conține prezentarea principalelor metode interactive de grup utilizate in grădinița de copii, precum și exemple practice de realizare a acestora, probate la grupa mea de-a lungul timpului.

Toate aceste argumente au constituit fondul pe care m-am bazat în realizarea acestei lucrări care dorește să evidențieze nu doar problematica strict teoretică legată de învățarea prin colaborare și competiție , ci și să ofere un exemplu de bună practică în acest sens.