Modele și Forme de Integrare pentru Principalele Categorii de Copii cu Cerințe Educative Speciale

ARGUMENT

Tema se intitulează ˝ Modele și forme de integrare pentru principalele categorii de copii cu cerințe educative speciale˝ și am ales această temă pentru a învăța cum putem integra un copil cu retard mintal și tulburări de limbaj într-o școală normală în România. De aceea ne vom ocupa în mod deosebit de aceste deficiențe în acest proiect.

Integrarea copiilor cu cerințe educative speciale conferă instituției școlare rolul de componentă fundamentală a sistemului social , aptă să răspundă concret imperativelor de moment ale evoluției din societatea contemporană și să rezolve o serie de probleme referitoare la nevoile de acceptare/ valorizare socială a fiecărui individ și la capacitatea acestuia de a se adapta și integra într-o societate aflată în continuă transformare.

Privită din perspectiva integrării , școala favorizează existența unui schimb intercultural al valorilor , într-o manieră activă , caracterizată prin participare și implicare, o realitate ce impune organizarea școlii dupa modelul diversității.

Educația integrată se referă în esență la integrarea copiilor cu cerințe educative speciale în structurile învățământului de masă care poate oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase a acestor copii și o echilibrare a personalității acestora.

1. Conceptul de integrare

Integrarea semnifică faptul că, relațiile dintre indivizi sunt bazate pe o recunoaștere a integrității lor, a valorilor și drepturilor comune ce le posedă.

Când lipsește recunoașterea acestor valori, se instaurează alienarea și segregarea între grupurile sociale.

Nirje spune că, ˝ integrarea înseamnă să ți se permită să fii capabil să fii tu însuți printre ceilalți˝ .Integrarea se referă la ˝ relația care se instaurează între individ și societate˝ (Nirje, B., 1976).

Integrarea este un proces de adaptare a copilului la cerințele școlii pe care o urmează, de stabilire a unor raporturi afective pozitive cu membrii grupului scolar (clasă) și de desfășurare cu succes a prestațiilor școlare (asimilarea de către copil a statutului de elev este rezultatul unor modificări interne în echilibrul dintre anumite dominante de personalitate cu consecințe în planul acțiunii sale). Considerând școala ca principala instanță de socializare a copilului (familia fiind considerată prima instanță de socializare), integrarea școlară reprezintă o particularizare a procesului de integrare socială a acestei categorii de copii, proces care are o importanță fundamentală în facilitarea integrării ulterioare în viața comunitară, prin formarea unor conduite și atitudini, a unor aptitudini și capacități favorabile acestui proces. În plus, integrarea școlară a copiilor cu cerințe speciale permite, sub îndrumarea atentă a cadrelor didactice, perceperea și înțelegerea corectă de către elevii normali a problematicii și potențialului de relaționare și participare la viața comunitară a semenilor lor, care, din motive independente de voința lor, au nevoie de o abordare diferențiată a procesului de instrucție și educație din școală și de anumite facilități pentru accesul și participarea lor la serviciile oferite în cadrul comunității.