Parteneriatul școală-familie

ARGUMENT

De peste zece ani, societatea românească face eforturi semnificative de realizare a unei reale reforme în toate structurile ei componente, între care un loc semnificativ îl ocupă procesul de învăţământ.

Reforma în învăţământ a demarat pe mai multe planuri:

– reconsiderarea şi restructurarea conţinuturilor;

– introducerea mai multor variante de abordare a acestora (manuale alternative);

– înlocuirea terminologiei unor segmente specifice actului educativ (programă, obiective);

– restructurarea anului şcolar;

– introducerea unui nou sistem de evaluare;

– (nu în ultimul rând) revizuirea sistemului de relaţii care se stabilesc între factorii educaţionali: familie, şcoală, societate. Se impune utilizarea unui sistem de relaţii democratic, bazat pe adoptarea unei noi poziţii faţă de elev şi pe flexibilitatea tuturor actorilor educaţiei.

Una dintre cele mai importante condiţii ale creşterii eficienţei activităţii educative desfăşurate cu elevii o constituie asigurarea unei depline unităţi de acţiune a tuturor factorilor educativi: şcoala, familia etc.

Dacă este adevărat că şcoala este factorul de care depinde în mod covârşitor devenirea personalităţii umane, tot atât de adevărat este că educaţia coerentă nu poate face abstracţie de rosturile familiei în această lucrare. Şcoala şi familia sunt două instituţii care au nevoie una de alta. Influenţele lor sunt simultane de la o anumită vârstă şi complementare, vrem noi.

Şcoala şi familia trebuie să (re)găsească făgaşul colaborării autentice bazată pe încredere şi respect reciproc, pe iubirea faţă de copil, să facă loc unei relaţii deschise, permeabile, favorizante schimbului şi comunicării de idei.

Lucrarea de faţă reprezintă o sinteză a rezultatelor unei cercetări iniţiate din convingerea că educaţia părinţilor este necesară atât pentru rolul său în creşterea şi educarea copiilor, cât şi pentru democratizarea educaţiei prin pregătirea acestora pentru a participa la deciziile privind educaţia copiilor, succesul reformei învăţământului depinzând şi de instituţionalizarea unor forme democratice ale acestei participări. Din perspectiva educaţiei permanente, educaţia părinţilor constituie şi o cale de emancipare spirituală şi socială a adulţilor, facilitând dezvoltarea resurselor umane prin educaţie.

Deoarece educaţia părinţilor (a adulţilor în general) nu poate lua caracter de obligativitate se impune realizarea ofertei educaţionale în condiţii liberale, de alegere de către părinţi a conţinuturilor şi metodelor, a locului şi timpului de învăţare. Acestea solicită cunoaşterea şi adaptarea formelor pentru care se optează, la nevoile specifice de educaţie ale părinţilor.

Se impune, în acest scop, sensibilizarea, informarea şi formarea, inclusiv perfecţionarea continuă a cadrelor didactice privind problema educaţiei părinţilor, prin relevarea unor aspecte teoretice şi metodologice pentru realizarea eficientă a parteneriatului şcoală – familie.

În ultimii ani, şcoala românească face eforturi deosebite de realizarea a unei reforme adevărate. Se realizează punctaje pentru ierarhizarea şcolilor şi şcolile-far caută să acapareze cât mai mulţi elevi dotaţi pentru a-şi menţine acest titlu dobândit (Nelu Ionescu „Sociologia educaţiei”).

Şi în municipiul nostru se ivesc asemenea probleme. Datorită natalităţii scăzute, deci implicit lipsa elevilor, se încearcă (mai ales de către licee) înfiinţarea claselor speciale. Acestea s-au format în scopul de a atrage elevii buni şi pentru a-şi rezolva problema încadrării profesorilor.

În acest sens, în cadrul acţiunii „Şcoala părinţilor”, program ce s-a desfăşurat în Şcoala cu clasele I – VIII nr. 7 din Botoşani, am propus o temă adecvată: „Acordarea activităţii instructiv-educative la interesele părinţilor”. Este necesară şi interesantă dezbaterea şi am derulat-o cu scopul de a ne menţine elevii în şcoală. Şcoala noastră face parte dintre şcolile-etalon, şcoală-far a judeţului Botoşani. Totuşi, în ciuda acestui fapt, mai sunt încă părinţi care doresc să-şi transfere copilul, începând cu clasa a V-a, la un liceu. Această temă a fost aleasă ca urmare a unor situaţii reale cu care se confruntă şcoala, în condiţiile în care mare parte din părinţi sunt „debusolaţi” în alegerea profesiunii copiilor în etapa actuală pe care o parcurge ţara.

Motivaţiile părinţilor de a prefera liceul începând cu clasa a V-a sunt: studiul dimineaţa, ideea (nejustificată de practica şcolară) că studiind clasele gimnaziale în cadrul unui liceu vor avea reuşită sigură acolo; în concepţia unora, profesorii de liceu asigură o mai bună pregătire copiilor.

În ultimii ani s-a constatat faptul că o parte dintre părinţii care optează la începutul clasei a V-a pentru alte instituţii şcolare se conving de eroare şi solicită reîntoarcerea copiilor la şcoala noastră.

În acest scop am gândit efectuarea acestui studiu pentru edificarea exactă în următoarele probleme:

1. Testarea opiniei părinţilor privind:

– cunoaşterea disponibilităţilor copiilor în ceea ce priveşte studiul disciplinelor de învăţământ la clasa a IV-a;

– pentru ce profesie ar dori să opteze copiii lor;

– cum văd ei organizarea cursurilor în ciclul gimnazial: în clase speciale pentru studiul unei limbi moderne, clase cu disponibilităţi pentru obiectele reale (matematică, fizică, informatică) sau continuarea studiilor în colectivele alcătuite din clasa I;

– ce ar dori ei să iniţiem în plus faţă de situaţia actuală pentru a rămâne fideli şcolii noastre;

– eventuale aspecte negative în activitatea noastră şi propuneri de ameliorare;

– ce consideră ei că avem bun şi trebuie să ne preocupăm de dezvoltări şi permanentizări;

– dacă doresc ca şcoala noastră să se ocupe în continuare de educaţia copiilor lor în ciclul gimnazial.

2. Testarea opiniei învăţătorilor şi profesorilor privind modul de organizare a activităţii şcolii pentru menţinerea în continuare a prestigiului ei şi eventuala atragere spre şcoala noastră şi a altor copii din alte unităţi de învăţământ.

3. Pe baza concluziilor date de studiul chestionarelor să elaborăm strategia organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ în acest an şcolar şi în viitor.