Portofoliu didactic - dificultăți de învățare la copiii cu autism

Argument

Dificultăţile în învăţarea şcolară reprezintă manifestări ale dereglării procesului de învăţare; ele reflectă nu numai perturbarea activităţii, ci a întregului sistem. Cauzele instalării unei astfel de impas sunt de ordin personal, şcolar, familial şi social.

Studiul problematicii copiilor cu dificultăţi de învăţare este relativ recent. Bineînţeles, dificultăţi de învăţare au existat dintotdeauna şi nu numai la copii, ci şi persoanele de vârste adulte.

Având în vedere însă că învăţarea şcolară este activitatea dominantă (alături de joc, în fazele timpurii ale copilăriei), frecvenţa apariţiei dificultăţilor de învăţare este mai ridicată la copii.

Pe de altă parte însă, dificultăţile de învăţare din perioada copilăriei, cronicizate, asupra cărora nu se intervine, rămân şi la vârstele adulte, continuând să afecteze buna relaţionare şi integrare a individului în context socio-profesional.

In capitolul al -II- lea al lucrării se prezintă studiile de caz a unor copii cu autism, care prezintă deficiente intelectuale între mediu şi sever. Aceste studii de caz urmăresc constatarea tulburărilor de dezvoltare specifice copiilor autişti, precum cele de la nivelul comportamentului psihomotor, cognitiv, social-afectiv şi a tulburărilor la nivelul limbajului şi vorbirii.

I. Capitolulu I

I.1 Definiţii şi teorii ale dificultăţilor de învăţare

Dificultăţile de învăţare şcolara reprezintă manifestări ale dereglării procesului de învătare, ale căror cauze sunt de ordin personal, şcolar, familial şi social.

Dificultăţile de învăţare specifice reprezintă o tulburare a unuia sau mai multor procese psihice de baza implicate în întelegerea sau folosirea limbii vorbite sau scrise care se manifestă într-o abilitate imperfectă de a asculta, gândi, vorbi, citi, scrie, pronunţa sau de a face calcule matematice.

S.Kirk defineşte dificultăţile de învăţare ca fiind o întârziere sau o tulburare specifică a unuia sau mai multor procese implicate în percepţie, limbaj, pronunţie, citire, comportament, scris sau calcul numeric.

Dificultăţile de învăţare sunt întâlnite frecvent în copilăria mică şi mijlocie, dar şi la adolescenţi şi adult. Ele apar în activităţile de rezolvare a sarcinilor de învăţare şi desemnează un comportament inadecvat, ineficient, inoperant, cu randament scăzut.

Este foarte important de ştiut dacă un elev are o anumită dificultate de învăţare sau dacă dificultăţile sunt asociate altor afecţiuni ( de exemplu, deficienţa mintală, fizică, vizuală, auditivă, tulburări afective, capacitate limitată de a înţelege sau retardul determinat de un mediu socio-economic şi cultural deficitar). O caracteristică comună a elevilor cu dificultăţi de învăţare constă în discrepanţa accentuată dintre nivelul aptitudinal şi rezultatele obişnuite de subiect (de exemplu, un elev poate să aibă aptitudini superioare la nivelul limbajului vorbit, dar să prezinte grave deficienţe în limbajul scris).

Conceptul de dificultate de învăţare acoperă o gamă largă de manifestări, rezultatul unor combinaţii atât de complexe de factori, încât este foarte dificil de stabilit o cauză anume. Chiar şi în situaţiile în care elevii prezintă anumite limitări cognitive sau probleme medicale ce le îngreunează învăţătura, dificultăţile pe care le întâmpină şi cerinţele educaţionale consecutive acestora variază în funcţie de atitudinile şi aşteptările celorlalţi.

I.2 Forme de manifestare a deficienţei de învăţare

Forme de manifestare a deficienţei de învăţare

1.Tulburări în domeniul cognitiv:

Experienţa perceptivã redusă

- acuitatea discriminativă scăzută a analizatorului;

- spirit de observaţie redus;

- capacitate selectivă redusă;

- nestăpânirea raporturilor spaţiale;

- incapacitatea de a percepe cu exactitate configuraţiile spaţiale;

- percepţia neclară a identităţii şi nonidentităţii figurilor care nu-i permit copilului să

- diferenţieze clar, de exemplu, grafemele.

Schematismul reprezentării

Dificultăţile care se nasc în procesul reprezentării şi influenţează învăţarea şcolară provin din influenţa proceselor psihice care intervin în desfăşurarea procesului de reprezentare. Astfel o primă dificultate se concretizează într-o slabă analiză şi sinteză senzorială, reglări scăzute ale semnificaţiilor verbale care concura la formarea unor reprezentări schematice la care, dacă se adãugă atributul de static, fixist, au ca rezultat împiedicarea desfăşurării raţionamentului.

Limitele gândirii

Elevii întâmpină dificultăţi în înţelegerea şi explicarea fenomenelor. Dificultăţile de înţelegere sunt în relaţie directă cu distanţa dintre stocul de cunoştinţe de care un elev dispune şi caracterul noilor informaţii pe care el trebuie să le explice la nivel empiric sau teoretic.

Instabilitatea percetivă

- neatenţia provocată de o concentrare prea intensă asupra unui singur obiect, ceea ce ----împiedică altă percepere;

- neatenţia provocată de lipsă de concentrare;

- neatenţia faţă de un anumit fel de activitate;

- neatenţia faţã de orice ocupatie.

Slabe aptitudini verbale:

- dislalia, care contă în abaterea de la pronunţia obişnuită, neputinţa emiterii sunetelor sau omiterea lor, înlocuirea unor sunete cu altele, inversări de sunete;

- bâlbâiala este o tulburare mai gravă ce apare mai frecvent la băieţi.

Existã trei forme: bâlbâiala cronică – întreruperi ale cursivităţii vorbirii determinate de prelungirea sau repetarea unor sunete şi silabe;

bâlbâiala tonică, când apare un blocaj la nivelul primului cuvânt din propoziţie prin prezenţa unui spasm articulator de lungă durată şi forma mixtă;

- mutismul electiv (voluntar) apare frecvent la copiii hipersensibili şi se manifestă printr-o muţenie temporară, parţială sau totală.