Profesorul Ideal - O Abordare Interdisciplinară

ARGUMENT

Modul de transmitere a informaţiei şi, în mod deosebit, formatorii, care asigură circulaţia ei, constituie pilonii esenţiali ai succesului educaţional. Tinerii au nevoie de mentori devotaţi ideilor pe care le transmit. Aceşti mentori trebuie să provăduiască valori care să le aparţină, în care să creadă, care să fie aprioric integrate în sistemele lor de valori. În caz contrar, tinerii vor sesiza imediat duplicitatea celui de la catedra şi vor refuza în consecinţă-fiecare în felul său-să fie modelaţi moral de acesta. Acesta este motivul pentru care criza valorilor, care afectează într-o primă etapă lumea adulţilor, are efecte de durată şi ia o amploare nebănuită, cu urmări neprevăzute asupra unei pleiade de generaţii tinere.

Şcoala reprezintă educaţie (sau aşa ar trebui), însă dincolo de educaţie, şcoala ar trebui să însemne un proces de dezvoltare a individului, un mod de a-i contura acestuia personalitatea, de a-i trasa un drum în viaţă, pe calea cea bună şi corectă, căci, aşa cum toţi marii psihologi au spus, adolescenţa este perioada definitorie a unui om, perioada fatidică în care acesta se formează ca adult, în care îşi modelează temperamentul şi îşi defineşte personalitatea.

Din aceste considerente mi-am ales această temă, şcoala, dar mai ales formatorii reprezentând subiectul cel mai controversat şi interesant pentru mine.

“Profesorii trebuie să fie păstrătorii cunoştinţelor critice, ai regulilor şi valorilor prin care ei articulează şi problematizează conştient relaţiile dintre ei cu studenţii, cu materia predată şi cu intreaga comunitate.Această imagine asupra autoritţtii expune şi contestă viziunea dominantă a profesorului, ca tehnician sau funcţionar public al cărui rol este să implementeze, în loc să conceptualizeze practica pedagogică.” (Giroux & McLaren, 1986, Teacher Education and the Politics of Engagement.The Case for Democratic Schooling, Harvard Education Review)

1.Aspecte psihologice ale competenţei didactice

1.1.Educaţia-definiţie, caracteristici, funcţii

Dicţionarul de pedagogie, ediţia 1979, defineşte educaţia ca fiind ”un ansamblu de acţiuni desfăşurate în mod deliberat într-o societate, în vederea transmiterii şi formării, la noile generaţii, a experienţei de munca şi de viaţă, a cunoştinţelor, deprinderilor, comportamentelor şi valorilor acumulate de oameni până în acel moment” (pag. 141).

Astfel se desprind cateva caracteristici importante ale educaţiei şi anume:

-caracterul intenţionat, în sensul că educaţia se desfăşoară în mod conştient, deliberat, potrivit unui scop dinainte stabilit;

-caracterul sistematic şi organizat al educaţiei;

-pregătirea omului pentru prezent, dar şi pentru viitor, în raport cu idealul social şi educaţional, cu cerinţele societăţii, dar şi cu interesele şi aspiraţiile celor implicate în procesul educativ;

-complexitatea şi permanenţa educaţiei;

-obiectul educaţiei îl constituie toate componentele fiinţei umane ( dezvoltarea armonioasa a personalităţii), limitele ei fiind determinate doar de cele biologice şi de nivelul dezvoltării istorice a omului.

În România, educaţia îndeplineşte următoarele funcţii principale:

-asigură “ realizarea idealului educaţional întemeiat pe tradiţiile umaniste, pe valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii româneşti şi contribuie la păstrarea identităţii naţionale”(Legea nr. 84 din 24 iulie 1995, Legea învăţământului, pag.3);

-realizează “ dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, formarea personalităţii autonome şi creative”(Legea nr. 84 din 24 iulie 1995, Legea învăţământului, pag.3);

-selecţionează şi transmite, de la o generaţie la alta, un sistem de valori materiale şi spirituale, considerate fundamentale;

-asigură pregatirea resurselor umane, corespunzător cerinţelor dezvoltării economico-sociale a ţării, ale pieţei muncii;

-îi pregăteşte pe copii, tineri şi adulţi pentru integrarea socio-profesională, ca şi pentru adaptarea la schimbările care au loc în ştiinţa şi în cultura, în lumea muncii şi a profesorilor, în societate în general şi în modul de viaţă al oamenilor;

-pune la dispoziţia tuturor oamenilor mijloacele necesare pentru dezvoltarea lor neîntreruptă, pe tot parcursul vieţii, potrivit principiului educaţiei permanente.