Rolul factorilor de mediu în cristalizarea stilului educațional

Cunoasterea elevului este absolut necesara întrucât procesul de predare nu se desfasoara la întâmplare, ci avându-se în vedere cunoasterea particularitasilor de vârsta si individuale ale acestuia. Profesorul are datoria de a-si adapta strategiile si metodele de predare-învatare în raport cu aceste particularitati. De asemenea, este necesar ca el sa posede informatii referitoare la interesele si aptitudinile elevilor pentru a le potenta în mod corespunzator si a le directiona spre un domeniu în care ele sa fie dezvoltate si valorificate atât în favoarea elevului, cât si a societatii Aptitudinile educative se diferentiaza de cele didactice, ele referindu-se la capacitatea profesorului de a forma convingerile morale, civice, estetice etc. ale elevilor; de a exercita influente pozitive asupra vietii lor afective (provocare de emotii si sentimente pozitive puternice); de a forma si dezvolta deprinderile si obisnuintele de conduita morala, civilizata, patriotica; de a exersa si educa trasaturile pozitive de vointa si caracter; de a organiza si desfasura activitati educative la clasa si în afara ei; de a evalua si autoevalua activitatile educative.

Se releva ca a educa, alaturi de a instrui, înseamna totodata a dezvolta la elevi virtutii sociale, a le forma respectul pentru profesori si colegi prin metode si procedee pedagogice în cadrul carora sa fie eliminate abuzurile de disciplinare. Maiestria pedagogica înseamna deci, nu numai a instrui, ci si a educa. Ea coreleaza pe deplin cu cerintele formulate de stiintele educatiei si psihologia scolara referitoare la formarea si dezvoltarea adecvata a personalitatii elevilor.

Personalitatea este, într-un fel, o descriere prescurtata a biografiei unui individ. Pentru a o descrie complet, ar trebui sa cunoastem tot ceea ce priveste dezvoltarea sa în cursul vietii sale. Succesele, esecurile, bucuriile, necazurile, modul în care a reactionat în diferite momente de criza. Faptele ar trebui reconstituite în ordine cronologica (&) Personalitatea se poate defini ca si caracteristicile si modurile de a se comporta care determina felul original în care individul se adapteaza mediului sau înconjurator. (Hilgard si Athinson, 1971, p. 397)

Întrucat nu exista un stil educational ideal pe care un cadru didactic sa îl urmeze, acesta trebuie sa-si defineasca propriul stil în functie de personalitatea sa dar mai ales în functie de colectivul de elevi cu care acesta îsi desfasoara activitatea.

De aceea ne-am propus ca în aceasta cercetare sa aflam ce stil educational este dezvoltat de învatatori mergând pe anumite dimensiuni cum ar fi mediul în care acesta îsi desfasoara activitatea în mediul rural sau urban, daca barbatul învatator este diferit de femeia învatator în ceea ce priveste stilul educational autoritar, familia în care acestia au crescut monoparentala, biparentala si pozitia în seria fraterna luând în consideratie daca a fost primul nascut sau ultimul nascut. Toti acesti factori au fost urmariti pentru a se vedea asemanarile si deosebirile în ceea ce priveste stilul educational.

Capitolul 1

STILUL EDUCATIONAL

1. 1 Delimitari conceptuale

În literatura de specialitate stilul educational include o multime de variabile, fiind o rezultanta a interactiunii tuturor factorilor care tin de situatia de învatare, de personalitatea profesorului, de personalitatea elevilor si de caracteristicile grupului.

Vom defini stilul educational ca fiind calitatea comportamentelor profesorului, atitudinea sa fata de valorile profesiunii didactice si cele ale disciplinei, nota personala de a trata si evidentia valorile disciplinei, de a mânui metodele, tehnicile si cultura, calitatea vietii sale afective, experienta sa de viata, aptitudinile si caracterul. (Neamtu C.)

Fiecare profesor se deosebeste prin ceea ce expertii numesc stil didactic. Th. Herseni explica notiunea de stil prin felul de a se purta al unei persoane, modul sau de relationare cu ceilalti.

E. Geissler (1977, p. 77) defineste stilul educational drept expresia modurilor de comportament preferate, care revin cu o anumita regularitate, iar pentru B. O. Smith, el este modul caracteristic în care actele de predare sunt executate.

Stilul educational este personal si oarecum unic pentru fiecare individ. Dan Potolea (1989, p. 161) ofera o caracterizare unitara a stilului educational: Stilul este asociat comportamentului, se manifesta sub forma unor structuri de influenta si actiune prezinta o anumita consistenta interna, o stabilitate relativa si apare ca produs al «personalizarii» principiilor si normelor care definesc activitatea instructiv-educativa.

Stilul didactic reprezinta o ecuatie personala de competenta si de arta a profesorului, obiectivata în capacitatea lui de a armoniza volumul de informatii transmise cu frumusetea expunerii sale si prin aceasta, deschizând orizonturi intelectuale profunde.

Claritatea cu care profesorul stie sa îsi expuna continutul prelegerii, corelarea si coordonarea informatiilor, utilizarea unor imagini plastice, asteapta disponibilitati nebanuite în spiritul elevilor ( Marinescu, Gh., 1987, p 42).

Dimitri Gusti enunta urmatoarele trasaturi care ar trebui sa caracterizeze stilul unui cadru didactic: a) admiratia profesorilor pentru o bogatã culturã de specialitate, pentru eruditia creatoare îmbinata cu o profunda constiinciozitate si responsabilitate profesionala; b) respectul pentru activitatea didactica ; c) interesul constant si sustinut pentru studiu, cercetare si creatie; d) spiritul profesorului, tactul pedagogic de care da dovada; e) capacitatea de comunicare si cooperare cu elevii si cu celelalte cadre didactice; f) tinuta vestimentara impecabila ; g) interes pentru elevi, pentru aspiratiile si idealurile lor.