Stimularea creativității elevilor ciclului primar la limba română

Procesul de modernizare a învăţămîntului urmăreşte printre alte obiective

dezvoltarea creativităţii gîndirii elevilor. Această problemă a trecut pe primul plan de preocupări ale savanţilor, mai ales în ultimul deceniu. La aceasta a contribuit, pe de o parte, în modificarea concepţiei despre rolul eredităţii în determinarea capacităţilor umane , în sensul atribuirii unui rol tot mai însemnat influenţelor social-educative, iar, pe de altă parte, dezvoltarea impetuoasă a ştiinţei care cere unui număr tot mai mare de profesionişti cu o gândire capabilă să facă faţă cerinţelor mereu noi din ştiinţă, tehnică şi cultură. Problema care stă astăzi în faţa ştiinţei este de a adînci studiul factorilor creativităţii şi de a găsi căile şi mijloacele cele mai eficiente de dezvoltare a creativităţii.

Persoanele caracterizate prin gîndire creatoare – la a cărei dezvoltare învăţămîntul trebuie să tindă în cel mai înalt grad – ajung mai repede la idei şi principii noi pentru ştiinţă, tehnică şi cultură naţională sau mondială. Cînd se ia în discuţie acest tip de gîndire , el se raportă, de regulă, numai la elevi. Însă capacitatea elevilor de a produce ceva nou, de a elabora idei, modele originale are la temelie creativitatea pedagogului.

Elementele principale ale creativităţii sunt : flexibilitatea, senzitivitatea, originalitatea, fluenţa şi ingeniozitatea.

Flexibilitatea e facultatea de a adapta gîndirea la situaţii noi, uneori neprevăzute, cu scopul de a căuta şi a găsi soluţii optime ale problemelor ce apar în diverse domenii de cunoaştere, inclusiv şi cel al cunoaşterii artistice.

De flexibilitate ţine şi capacitatea de a organiza lecţiile astfel încît să se creeze condiţii optime de colaborare a pedagogului şi elevilor. În acest sens în şcoala contemporană se caută şi se experimentează forme noi de lecţii nestandarte.

Flexibilitatea gîndirii învăţătorului, atunci cînd se conjugă realmente cu cea a elevului, garantează unul din componentele principale ale creativităţii.

Originalitatea include însuşirea individului de a adopta atitudini personale, fără tendinţa de a copia sau a reproduce modul de gîndire al altora. Originalitatea e un element ce se raportă şi la stil. În viziunea scriitorului Flaubert stilul este însăşi viaţa, “e chiar sîngele gîndirii”.

Fiecare om are stilul său, deci şi fiecare pedagog se caracterizează prin stil propriu. Stilul adevereşte un grad superior al măiestriei profesorului. El nu se ia cu împrumut de la cineva, ci se formează pe temeiul muncii proprii după formula “găseşte-te pe sine”.

Fluenţa este o proprietate a stilului şi se caracterizează prin cursivitate şi fluiditatea în exprimare. Cine ignorează această calitate a limbajului, va debita texte incoerente, care, la rîndul lor, vor întrona la lecţie o atmosferă de monotonie şi plictiseală nefavorabilă creativităţii.

Senzitivitatea înseamnă facultatea de a simţi , de a fi sensibil. Aria şi profunzimea senzitivităţii depind de spiritul de observaţie care se educă la elev prin exerciţii dirijate de pedagog în procesul de percepţie şi de gîndire. Spiritul de observaţie solicită achiziţionarea de către elevi a unor procedee specifice de muncă intelectuală, cum sunt: investigarea, compararea, evaluarea ş.a. Spiritul de observaţie se dezvoltă atît prin urmărirea nemijlocită, atentă şi sistematică a unor fenomene din realitatea înconjurătoare, cît şi în procesul lecturii operelor beletristice, a lucrărilor ştiinţifice, a contemplării operelor de artă: pictură, sculptură etc. De spiritul de observaţie depinde, în ultimă analiză, spiritul creator. Educarea senzitivităţii elevilor este un obiectiv major al pedagogilor. Un elev senzitiv, cu o sensibilitate vibrantă, va reacţiona adecvat în diferite circumstanţe. Ca să gîndeşti cum trebuie, e nevoie să simţi cu putere ceea ce gîndeşti, şi numai atunci vei putea să te exprimi bine. Cine are educată facultatea de a simţi acela va sesiza culoarea, relieful şi armonia cuvîntului în frază şi a frazei în text.

Ingeniozitatea indică spiritul inventiv şi de iniţiativă – calităţi indispensabile creativităţii umane. Însuşirea de a fi ingenios se impune ca un semn al unei minţi agere, capabile să găsească soluţii neordinare în cele mai complicate şi surprinzătoare împrejurări. Ingeniozitatea este o premisă sigură a evitării gîndirii stereotipe ce torpilează creaţia. Pedagogul, creator el însuşi, va stimula mereu spiritul inventiv al discipolilor săi, uneori chiar “cu riscul” de a contrazice canoanele şi normele didactice, metodice. Căci elevul devine o personalitate ce respectă şi este respectat doar atunci cînd e în stare să-şi manifeste “eu”-l propriu, să se proecteze în conştiinţa de sine, în sentimentul demnităţii valorii personale.

Învăţătorul va susţine orice manifestare de ingeniozitate a elevilor şi nu va reacţiona categoric negativ atunci cînd vreunul, scriind o compunere, se va abate, mai mult sau mai puţin, de la tema propusă, ba poate va trata cu totul în altă cheie, aşa cum l-au ajutat cunoştinţele, experienţa vieţii şi clipa de inspiraţie.