Tehnici de Intervenție în Asistența Socială

Capitolul I

Istoricul asistenţei sociale

1.1 Aspecte ale devenirii asistenţei sociale internaţionale

Comunităţile umane au avut întotdeauna în componenţa lor indivizi care din cauze de diferită natură - genetice, naturale sau sociale, s-au aflat în imposibilitatea de a-şi satisface trebuinţele prin mijloace proprii. Or, sărăcia, dezabilităţile, existenţa orfanilor şi a copiilor abandonaţi, a bătrânilor bolnavi şi fără sprijin familial sunt probleme vechi de când lumea. Omenirea a încercat, de-a lungul istoriei, să rezolve aceste probleme sociale, despre care ne mărturisesc şi următoarele evenimente:

1750 î.Hr. - Codul regelui Hammurabi - codul justiţiei ce includea cerinţa către popor să-i ajute pe cei ce sunt în suferinţă.

1200 î.Hr- în Israel, poporul evreu are credinţa că Dumnezeu aşteaptă ca oamenii să-i ajute pe cei săraci şi cei în suferinţă.

500 î.Hr. - în Grecia apare cuvântul "filantropie" (dragoste de oameni) :jifos - acte de dragoste, omenie; tmtropos - faţă de oameni.

Apar primele cantine, băi publice pentru săraci sau pentru cei cu nevoi (se donau bani).

300 î.Hr. - în China "Analeetele" lui Confucius declai'ă oamenii fiinţe sociale şi se afirmă că pot spera la o formă de simpatie, ca expresie de ajutorare a celor nevoiaşi ("jen").

100 î.Hr. - în Roma, conform unei tradiţii din Annona Civica, era clar stabilit că familiile de patricieni trebuie să distribuie la un preţ redus grâu cetăţenilor nevoiaşi.

Aprox. 30 d.Hr. - Isus propovăduia că este nevoie de dragoste pentru oameni, aceasta fiind voia Domnului.

313 - împăratul roman Constantin legiferează creştinismul, iar Biserica este socotită cea mai în măsură să-i ajute pe săraci prin donaţii, bunuri, pe care le face populaţia avută.

400 - în Cezareea Capdochiei, pe lângă biserici sunt înfiinţate primele locuinţe şi alte forme de ajutorare a copiilor, de către Sf.Vasile cel Mare.

400-500 - în India apar primele spitale, ajutor întru susţinerea celor săraci, fiind deschise apoi în China, Orientul Mijlociu şi în Europa. In Franţa, la Lyon, de către voluntari şi oamenii religioşi, este organizată pentru prima dată "Casa Domnului" (L'Hotel Dieu).

650 - urmaşii lui Mahonied doresc să susţină săracii prin taxa Zakat, fiind una dintre cele 5 datorii obligatorii ale credinţei islamice.

1100 - Biserica romană emite un decret, o compilaţie de legi şi canoane, ce include principiile viitoare ale unui cod (teologic şi practic) privind calitatea. Prin acest "Deeretuni" era stabilit că bogaţii aveau obligaţia legală şi morală de a-i ajuta pe cei săraci.

1536 - Henric al VUI-lea alcătuieşte un sistem de clasificare a oamenilor (în săraci şi bogaţi); se instituie proceduri de colectare a donaţiilor şi de distribuire a lor către săraci. Aceste măsuri se extind de la nivel local la nivel naţional. (Actul emis de guvernul lui Henric al VUI-lea este cunoscut ca "Legea sărăciei").

1657 - în America, la Boston, apare prima organizaţie particulară de bunăstare - "Societatea Scott de calitate".

1697 - în Anglia (Bristol) se dezvoltă sistemul de muncă "work house-system". Celora care munceau în case pentru copii, pentru persoane cu handicap ori în aziluri pentru bătrâni li se asigura minimul de existenţă, procedeu ulterior răspândit în Anglia şi Europa.

1790 - în statul Carolina a fost instituită prima fundaţie publică pentru orfani, care se ocupa de strângerea de alocaţii.

1798 - în SUA ia fiinţă primul serviciu de sănătate publică.

1894 - Amos Warner scrie şi publică prima carte despre bunăstarea socială.

1898 - se pun bazele primei Şcoli de Asistenţă Socială (Şcoala Filantropică de la New York).

1900 - Simon Patten pune în uz termenul "Social Workers" şi-1 raportează la toţi cei ce lucrau în aşezăminte de binefacere.

1912 - din iniţiativa Juliei Lathorp, asistentă socială din Departamentul forţei de muncă din SUA (creat de Jone Addams la Huli House) se înfiinţează "Departamentul american pentru problemele copiilor".