Testul arborelui

Ideea folosirii „desenului arborelui” ca instrument de psihodiagnostic îi apartine lui Emile Jucker, consilier de orientare profesionala la Fägswil (Zürich), ca urmare a studiului aprofundat al istoriei culturii si mai ales a miturilor.

Initial nu a facut prelucrari statistice, ci doar observatii empirice – pe o baza strict intuitiva; desenul releva aspecte problematice ale subiectului, nu profunzimea personalitatii. Desenul prezinta uneori manifestari al caror sens este enigmatic (aceste impresii ambigue corespund naturii simbolului, care în acelasi timp reveleaza si ascunde).

S-au realizat multe studii care au relevat diferite indici grafice, având astfel similitudini cu grafologia si cu „stiinta expresiei”.

Emile Marmy si Henry Niel au realizat o versiune „in extenso” adaptata si inovata în ceea ce priveste titlurile si subtitlurile, indexul, metoda pentru analiza desenului.

Charles Koch – psiholog elvetian – folosind a III –a editie germana din 1957 a standardizat si etalonat testul în varianta publicata în Editura Animus et Anima nr. 12. Validitatea testului a fost probata în privinta dezvoltarii afective, dar el poate fi utilizat si pentru a decela întârzierile si regresele individului în domeniul afectivitatii, tema arborelui având incidente profunde cu aceasta zona a psihismului uman, de unde si semnificatia simbolica relevata de antropologia culturala legata de credintele si cutumele diferitelor popoare.

El a introdus o serie de modificari:

- o numerotatie noua si mai uniforma a graficelor si figurilor;

- a marit valoarea practica a testului prin:

- simplitatea extrema a materialului, a instructajului, a timpului afctat;

- posibilitatea de a fi aplicat si copiilor si adultilor;

- utilizarea lui in diagnosticul psihologic.

- a dispus particularitatile grafice ale desenului arborelui într.o ordine sisematica;

- a relationat simbolistica arborelui cu investigatiile proprii asupra subiectilor în stare de hipnoza;

- a prezentat modele proprii de analiza psihologica, prin acest test, pe cazuri concrete investigate;

- a tratat „ cazuri-limita” deoarece „desenul arborelui” se preteaza la reprezentari ciudate, extravagante, la exagerari.

Desenul poate fi denaturat: deformat, marit, redus, amputat, „ranit”, traducând semne de dezgust pentru viata ( originat în pubertate), traume psihice sau corporale. Desenul arborelui reda nu gravitatea obiectiva, ci modul subiectiv în care e resimtita; cel realizat de bolnavii mintal nu difera transant de cel al normalilor, psihologul si psihoterapeutul trebuind sa îl interpreteze.

În majoritatea cazurilor bolnavul transpune propria schema mentala( spatiala sau corporala), în structura arborelui.

Dezagregarea cvasitotala a structurii arborelui este constatata în cazurile grave de dementa epileptica, de schizofrenie( de ex.: amplasarea trunchiului pe o ramura mica, înfrunzita, dispusa în jos si umplând tot câmpul grafic).

La debilii mintali si la imbecili apare o ruptura a echilibrului, „interpetându-se mai ales, forma si directia”.

- a standardizat testul în functie de normalitate, de particularitatile copiilor dificili si ale debililor mintali.

Situatia psihologica a testului:

- o foaie de hârtie A4 ( 210x297 mm)

- un creion

- instructajul: „desenati un arbore fructifer” vizând explicit ( pentru subiect ) testarea aptitudinilor pentru desen

- învingerea inhibitiei ce poate aparea datorita obstacolului reprezentat de dificultatea pe care o presupune desenarea unui arbore (foarte rar se întâlneste refuzul de a desena, chiar si la persoanele în vârsta)

- rezultatele permit stabilirea unui portret complet al personalitatii (daca se realizeaza proiectia); indicatiile chiar incomplete, dar pretioase, obtinute prin test, sporesc valoarea acestuia, daca sunt coroborate cu alte tehnici de diagnostic.

Proiectia:

În acest test, arborele nu este altceva decât suportul proiectiei jucând acelasi rol pe care-l joaca oglinda: de a revedea imaginea proiectata în ea.

Schema grafica a arborelui este familiara oricui; structura si forma sa generala nu pot fi confundate.

Desenul arborelui suscita fenomene expresive de origine subiectiva. Desenul apartine unei lumi obiective, dar are afinitati cu „schema spatiala” a sufletului (Alphonse Rosemberg). Proiectia exterioara a lumii interioare scapa controlului constient si voluntar. Miscarea grafica ce exprima un continut psihic este întotdeauna legata de imaginea plastica a semnelor grafice, care trebuie sa fie interpretata dupa simbolistica spatiala. Numarul relativ mic de miscari expresive din desenul arborelui este susceptibil de o interpretare grafologica legata de simbolistica spatiala a formai arborelui.