Aspectul Eshatologic al Euharistiei

Argumentare

Scopul vietii crestine este mantuirea sufletului. Acesta se realizeaza prin Euharistie, prin impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului care sunt o arvuna a Imparatiei lui Dumnezeu. Am ales acest subiect - “ Aspectul eshatologic al Euharistiei” - deoarece Euharistia are o importanta deosebita in crestinism, fiind darul cel mai de pret al lui Dumnezeu pe care il putea da omului. Mantuitorul a venit in lume sa vesteasca si sa daruiasca oamenilor impacarea cu Dumnezeu. El si-a inceput propavadurea cu vestirea ca ,, s-a apropiat Imparatia lui Dumnezeu” (Mc. I, 14-15) si a intemeiat in lume Noul Asezamant divino-uman – Biserica, pentru ca prin ea sa inalte intreaga lume la Dumnezeu, sa o faca partasa Imparatiei vesnice, Imparatie care este valoarea suprema si ultima a vietii noastre. Aceasta Imparatie a iubirii, Iisus Hristos a incredintat-o la Cina cea de Taina prin Apostoli intregii omeniri: ,,Eu va incredintez voua Imparatia precum Mi-a incredintat-o Mie Tatal Meu, ca sa mancati si sa beti la Cina Mea, in Imapratia Mea” (Lc. XII, 29-30). Biserica implineste aceasta lucrare in si prin Sfanta Liturghie euharistica.

Impartia lui Dumnezeu patrunde in lumea aceasta prin Sfanta Liturghie pentru a inalta Biserica la Cina lui Hristos in Imparatia Lui. Prima Taina si conditia de baza a Liturghiei este ,,Adunarea in Biserica”. Cuvantul Liturghie inseamna ,, lucrarea poporului”. De aceea adunarea poporului credincios in Biserica este inceputul sfintei lucrari euharistice, dupa cum sfarsitul si implinirea ei este intrarea Bisericii in cer, in Imparatia lui Dumnezeu. Aportul culminant al omului in aceasta lucrare de adunare si chemara a Harului este Multumirea. Astfel intreaga Taina prin care ni se daruieste Trupul si Sangele Mantuitorului a si primit numele de Euharistie, care inseamna Multumire, multumire pentru toate: pentru creatie, pentru mantuire, pentru sfintenie.

Euharistia este intalnirea vie cu Dumnezeu si traire intru El, cunoscand ca “toate sunt de la El, prin El si pentru El” (Rom. XI, 36), “iar noi suntem neamul Lui” (F.A. XVII, 28). Realitatea acestei intalniri si trairi ne este daruita in Biserica lui Hristos, in Sfanta Liturghie prin Taina Sfintei Euharistii. Liturghia este calea spre Imparatie, incredintata omenirii de Iisus Hristos1. In crestinismul primar Liturghia insemna Euharistie, insemna ca omul sa intre prin impartasire in Imparatia Domnului Sau.

In continuarea acestei lucrari o sa tratam Euharistia din punct de vedere eclesiologic, eshatologic si liturgic.

Eclesiologia euharistica

Biserica primara reunea intr-un singur manunchi Sfantul Botez, Mirungerea si Sfanta Euharistie si le numea Initierea. Dar Euharistia nu este deloc o Sfanta Taina printre altele, ci tocmai desavarsirea lor. Ea este chiar Taina Tainelor2, si in aceasta functie integratoare, ea devine expresia cea mai adecvata a Bisericii. Biserica se gaseste acolo unde se savarseste Sfanta Euharistie, afirma cuvintele Sfintilor Parinti, si este membru al Bisericii cel care ia parte la ea, caci in Sfanta Euharistie Hristos este ,,cu noi, pana la sfarsitul veacurilor”, potrivit fagaduintei sale.

Intemeierea Bisericii in ziua Cincizecimii este imediat urmata de descoperirea firii sale: “Apostolii staruiau intr-un cuget... frangand painea... laudand pe Dumnezeu” (F.A. 2, 46-47). Prin urmare, prima comunitate de crestini din Ierusalim ducea o viata de obste, si se instruia prin predica apostolilor si frangerea painii prin case particulare. Frangerea painii nu era un act izolat, ci o vedem pusa in legatura nedespartita si de aceeasi importanta cu predica Apostolilor, cu rugaciunile si doxologiile facand un tot organic. Deci chiar a doua zi dupa Cincizecime, Apostolii au o liturghie care se deosebeste de liturghia iudaica si care serveste la punerea in randuiala a cultului crestin. Seara trebuie sa fi fost timpul destinat pentru “frangerea painii”, adica pentru celebrarea Sfintei Euharistii, in case particulare. Cu timpul s-a produs o “alunecare” care a ingaduit foarte de timpuriu sa se poata serba liturghia crestina Duminica dimineata. Astfel duminica a intrat in plin uz ca sarbatoare specific crestina, prin care crestinii se deosebeau de iudei3.

Credinciosii, prin minunea euharistica, devin co-sanguini si co-trupesti cu Hristos, ,,se transforma in substanta Imparatului4”. Dupa Sfantul Irineu, noi devenim ,,o particica din Hristos”, iar dupa Sfantul Chiril al Ierusalimului ,,devenim hristofori”, receptacole purtatori de Hristos. Biserica in realitatea sa ultima, desi nevazuta, reprezinta acest trup euharistic, trupul ceresc al lui Hristos. Acesta este unul dintre sensurile expresiei pauline: “Taina din veci ascunsa in Dumnezeu” (Efeseni 3,9). Izvor al tuturor darurilor, Sfanta Euharistie ne face sa vedem, in fiecare biserica locala care are un episcop, Biserica lui Dumnezeu si intemeiaza astfel conceptia euharistica de Biserica. Sfantul Irineu spune: “Doctrina noastra este in armonie cu Euharistia, iar Euharistia o confirma” ; totul este inclus aici si “nu putem merge mai departe si nici nu putem adauga ceva”, cum spune Cabasila, subliniind aceasta plenitudine.