Căsătoria după Legislația Canonică Ortodoxă

INTRODUCERE

Căsătoria, ca instituţie divină naturală, a fost aşezată în formă monogamă de Dumnezeu în Rai, la crearea primilor oameni, Adam şi Eva : „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el (Facere 2, 18).

Dumnezeu a făcut-o pe femeie cu os din oasele lui Adam şi carne din carnea lui (Facere 2, 23), apoi i-a unit aşa încât să fie amândoi un trup: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Facere 2, 24), şi i-a binecuvântat spunându-le: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi” (Facere 1, 28). Dintru început s-a stabilit deci importanţa familiei ca celulă a societăţii, numai în cadrul familiei viitorii membri ai societăţii având cele mai bune condiţii pentru a se forma.

Am considerat că este necesar, ţinând seama de importanţa căsătoriei creştine în viaţa Bisericii, să alcătuiesc o lucrare pe tema căsătoriei. Am pornit acest demers observând faptul că mulţi din cei care vor să încheie o căsătorie, nu ştiu care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru aceasta iar după încheierea căsătoriei, care sunt obligaţiile şi drepturile lor şi mai precis care este statutul lor în faţa lui Dumnezeu şi al oamenilor, adică în Biserică.

Instituţia căsătoriei a făcut obiectul unei deosebite atenţii din partea tuturor legiuitorilor, încă din timpurile anterioare creştinismului, chiar statele necreştine au căutat întotdeauna să dea familiei o organizaţie cât mai potrivită, pentru ca în acest fel, să corespundă scopului şi rolului ei atât de însemnat.

Pentru a reface caracterul monogam al căsătoriei, dispărut cu timpul, Mântuitorul a ridicat în Biserica Sa căsătoria la rang de Sfântă Taină, El însuşi luând parte la nunta din Cana Galileii, unde binecuvintează nunta şi săvârşeşte minunea prefacerii apei în vin.

Sfântul Apostol Pavel numeşte nunta „taină mare” (Efeseni V, 32), şi o aseamănă cu legătura dintre Hristos şi Biserică, astfel subliniind „că în căsătorie legătura sufletească dintre soţi stă pe primul plan, determinând unitatea soţilor şi preluând însoţirea conjugală”.

Sfânta Taină a Cununiei este lucrarea sfântă prin care se desăvârşeşte – prin har – înţelegerea dintre două persoane, prin care acestea încheie căsătoria”. Căsătoria este deci legătura şi unirea monogamă dintre un bărbat şi o femeie pentru toată viaţa şi o participare reciprocă la dreptul divin.

Cununia a fost totdeauna privită ca ceva venerabil şi cu demnitate etică: „Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat” (Evrei 13, 4), iar Biserica a condamnat dispreţul faţă de căsătorie prin canonul 51 Apostolic, care condamnă rigorismul neîntemeiat al unor feţe bisericeşti, ca şi al laicilor care ar socoti ca stricăcioasă căsătoria. Căsătoria având un dublu aspect: religios-moral şi social-juridic, prin ea se întemeiază familia; care este baza Bisericii ca organism social precum şi a Statului.

Nici o instituţie nu are un rol atât de hotărâtor pentru om şi societate ca familia, cu ea stând sau pierzându-şi binele particular şi cel public şi de ea atârnând, în mare măsură, ruina şi prosperitatea naţiunilor. Poate fi asemănată foarte bine cu o temelie şi este lucru cunoscut că, dacă la o casă temelia este puternică, clădirea stă neclintită, tot aşa, dacă într-o societate familia este aşezată pe idei sănătoase, întregul trup social progresează.

În primul capitol, intitulat: Legislaţia canonică, ortodoxă şi importanţa ei pentru încheierea unei căsătorii canonice, vom arăta ce se înţelege prin termenul de legislaţie canonică, care este definiţia şi rolul canoanelor în viaţa creştinilor şi cine este autenticul interpret al acestora.

Capitolul al doilea este intitulat: Acte premergătoare şi pregătitoare pentru căsătorie, deoarece vor fi prezentate acele acte care ar trebui să premeargă toate cununiile.

În al treilea capitol, intitulat: Impedimente la cununie şi înlăturarea lor, vor fi prezentate acele lipsuri (impedimente) şi împărţirea lor, care opresc încheierea unei căsătorii valide şi modul în carele ele pot fi înlăturate prin dispensă şi în ce cazuri se poate obţine aceasta.

Capitolul al patrulea este intitulat: Efectele Sfintei Taine a cununiei, întrucât precizează care sunt efectele Tainei Cununiei atunci când aceasta se săvârşeşte cu respectarea rânduielii stabilite de Biserică.

Capitolul al cincilea, intitulat: Căsătoriile mixte, tratează o problemă foarte delicată, care se pune în relaţiile interconfesionale sau interbisericeşti şi cum poate fi ea rezolvată în Biserica Ortodoxă Română.

În al şaselea capitol, intitulat sugestiv: Încetarea căsătoriei şi divorţul, vom arăta care sunt motivele de desfacere a căsătoriei potrivit învăţăturii Bisericii, cine este în măsură să pronunţe desfacerea acesteia, atât civilă cât şi religioasă, şi care sunt efectele divorţului, raportându-ne la cei doi soţi divorţaţi.