Casatorie, Familie și Monahism

Proiect
8/10 (1 vot)
Domeniu: Religie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 25 în total
Cuvinte : 14378
Mărime: 50.28KB (arhivat)
Cost: 8 puncte

Extras din document

Introducere

Căsătoria şi familia reprezintă un adânc ocean purtat de valurile timpului trecut de la prima pereche de oameni până astăzi, o sinergie între opera lui Dumnezeu şi implicarea umană, o măsură a iubirii din ambele sensuri între Creator şi coroana creaţiei pe verticală şi între cei încununaţi pe orizontală; este viaţa însăşi a umanităţii acoperită de Pronia divină şi icoană a îmbrăţişării tainice dintre Mirele Mântuitor şi Biserica Mireasă în Cămările împărăţiei celei veşnice.

Căsătoria şi familia există de la început, de când a creat Dumnezeu omul ca bărbat şi femeie. El a creat de fapt familia. Familia reprezintă, deci, una din coordonatele esenţiale ale umanităţii. Familia este reflectarea chipului lui Dumnezeu în om, manifestat prin comuniunea specifică ei, asemenea comuniunii intratrinitare.

Căsătoria şi familia sunt obiect al purtării de grijă a lui Dumnezeu pentru omul cel căzut, dar cu menirea de a asigura - prin naşterea şi creşterea pruncilor după voia dumnezeiască - cetăţeni ai cerului. Căsătoria şi familia sunt obiect, al preocupărilor profeţilor şi drepţilor Vechiului Testament, ca şi al Părinţilor Bisericii de-a lungul veacurilor, după cum trebuie să fie şi astăzi şi întotdeauna obiect de serioasă preocupare din partea tuturor celor rânduiţi de Dumnezeu să vegheze asupra bunului mers al ei, adică a factorilor responsabili ai Bisericii şi ai comunităţilor umane, în general.

Referindu-se la importanţa pe care a primit-o căsătoria în iconomia creştină, Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, zice: “Prin venirea în lume şi lucrarea izbăvitoare şi înnoitoare a Mântuitorului Iisus Hristos, această orânduială a fost ridicată pe o treaptă de sfinţire care face ca, de atunci, familia ce rodeşte din ea, să poată fi văzuta Că o imagine miniaturală a Bisericii” . Lucrarea lui Dumnezeu este însă urmărită stăruitor de intenţia şi de lucrarea nimicitoare a vrăjmaşului diavol. Căsătoria şi familia creştină sunt ţinte de preferinţă ale atacurilor diavoleşti, care ameninţă însăşi fiinţa şi rosturile lor. Atacurile sunt variate şi subtile, implicând consecinţe deosebit de grave, pentru familie, pentru Biserică, dar şi pentru societate, în general. Înalt Prea Sfinţia Sa Dr. Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, atrage atenţia asupra gravelor pericole care ameninţă sănătatea familiei în vremea noastră: “Din punct de vedere teologic-pastoral, observăm cât de expuse, solicitate şi adesea ameninţate sunt identitatea, coeziunea şi armonia familiei creştine azi, în faţa crizei economice (sărăcie, şomaj, nesiguranţă etc.) a crizei morale (laxism, libertinaj, senzualism pornografic, dezordini erotice ridicate la rang de normalitate, prostituţie din raţiuni comerciale, trafic de copii, divorţ, droguri etc), a crizei spiritual-religioase sectarism fanatic, prozelitism agresiv, sincretism confuz, relativism doctrinar, etc). Pe de altă parte, credinţa creştină este întotdeauna izvor de speranţă şi de putere spirituală care ne ajută să biruim greutăţile şi încercările vieţii. În acest sens, criza, ca stare de judecată pentru un lucru sau o stare incompatibilă cu voia lui Dumnezeu, este în acelaşi timp o chemare acută la schimbarea în bine, o şansă pentru un început nou” .

Starea de criză, desigur, provine din necredinţă şi nepăsarea faţă de voia lui Dumnezeu. Cauza generatoare a dramelor contemporane în familie este, aşadar, abdicarea de la principiile moralei creştine pentru întemeierea şi întărirea unităţii în actul însoţirii. De aceea, se impune o redescoperire în profunzime a căsătoriei ca taină şi a vocaţiei familiei în Biserică şi în lume, o cunoaştere a ei pe temeiul Sfintei Scripturi a Vechiului şi Noului Testament.

Taina Sfintei Cununii - legătura naturală pe viaţă între bărbat şi femeie

Căsătoria ca legătura naturală pe viaţă între un bărbat şi o femeie a fost rostuită de Dumnezeu în rai: “Şi a zis Domnul Dumnezeu: nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facere 2, 18). Astfel a făcut-o Dumnezeu pe Eva din Adam şi i-a binecuvântat zicând: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul” (Facere 1, 28). Nu era bine ca omul să fie singur. El a fost zidit după chipul lui Dumnezeu. Ori, Dumnezeu, e treime de persoane, e comuniune. Omul a fost făcut pentru comuniune. “Scoaterea Evei din Adam, spune Părintele Staniloae, înseamnă că Eva a fost cuprinsă virtual în Adam şi înainte de aducerea ei distinctă la existenţă” . Bărbatul şi femeia sunt oameni, dar integritatea umană şi-o trăiesc numai împreună. Această unitate umană diferenţiată şi complementară este o unitate conjugală. Perechea umana din rai era o pereche conjugală.

În ce priveşte momentul instituirii familiei Sfinţii Părinţi n-au o părere unanimă. Sfântul Ioan Gură de Aur, de exemplu, spune că la început Adam şi Eva au trăit în feciorie. Petrecând viaţă îngerească, nefiind legăturii trupeşti. “După călcarea poruncii a trăit bărbatul cu femeia; până atunci trăiau în rai ca îngerii; nu erau aprinşi de poftă, nu erau asaltaţi de alte patimi, nu erau supuşi nevoilor firii, ci au fost făcuţi cu totul nestricăcioşi şi nemuritori, că nici nu aveau nevoie de îmbrăcăminte” . Pe aceeaşi linie merge Sfântul Grigorie de Nyssa. Fericitul Augustin, după ce a ezitat un timp, va afirma ceea ce spune în general tradiţia creştină: “Adam şi Eva, în rai, deşi nemuritori, erau supuşi nevoilor fizice şi practicau unirea trupească. Numai că actul sexual nu era însoţit de pofta care-l provoacă şi-l însoţeşte după cădere. După cădere nu s-au adăugat organul, functia sau actul, ci pofta păcătoasă. Însuşi Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nu în unirea trupurilor stă necuraţia, ci în cugetele cele rele şi în intenţia omului” . Prin viaţa conjugală Dumnezeu le-a oferit oamenilor leac împotriva celor două rele provocate de păcatul strămoşesc: neînfrânarea poftei trupeşti şi dispariţia neamului omenesc prin moarte. Mai presus însă străluceşte comuniunea în iubire pentru care Dumnezeu a lăsat căsătoria în vederea mântuirii.

De-a lungul Vechiului Testament străbate convingerea că pruncii sunt un dar al lui Dumnezeu. Că sotii sunt datori să-şi fie absolut credinciosi unul altuia. De aceea porunca a şaptea din decalog este categorică: “Să nu fii desfranat!” (Ieşire 20, 14). Chiar dacă din cauza îndepărtării de Dumnezeu omul va ajunge, în Vechiul Testament, la poligamie, aceste exigenţe rămân valabile. În Noul Testament familia capăta un înţeles mult mai înalt. “Hristos întăreşte din nou legătura căsătoriei dintre bărbat şi femeie, compromisă de-a lungul veacurilor, şi o înalţă din ordinea naturii în ordinea harului. Praticipând la nunta din Cana Galileii confirmă trebuinţa revenirii căsătoriei la unitatea şi indisolubilitatea ei de la început” . Întrebat fiind de farisei, de ce Moise îngăduie ca bărbatul să-şi părăseasca soţia, Mântuitorul răspunde: “Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început n-a fost aşa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afara de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter” (Matei 19, 8-9).

Preview document

Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 1
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 2
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 3
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 4
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 5
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 6
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 7
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 8
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 9
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 10
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 11
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 12
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 13
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 14
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 15
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 16
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 17
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 18
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 19
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 20
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 21
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 22
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 23
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 24
Casatorie, Familie și Monahism - Pagina 25

Conținut arhivă zip

  • Casatorie, Familie si Monahism.doc

Alții au mai descărcat și

Taina Preoției, Vehicul neîntrerupt al harului Sfăntului Duh în Biserică

CAPITOLUL I Noțiuni introductive 1.1. Despre preoție si rolul preotului ca păstor de suflete. Preoția este slujirea sfântă întemeiată de...

Cunoaștere și Comuniune cu Dumnezeu în Taina Sfântului Maslu

1.Sfintele Taine, trepte ale desăvârşirii în comuniunea cu Dumnezeu 1.1.Sfintele Taine, împlinirea creaţiei omului. Pentru Biserica Ortodoxă...

Taina Preoției

Introducere Taina hirotoniei a reprezentat întotdeauna un subiect delicat în cadrul dialogului ecumenic inițiat la începutul secolului XX. Deși...

Taina Euharistiei la ortodocși și romano-catolici

INTRODUCERE De la început, omenirea a fost sortită trăirii în Dumnezeu , la o viaţă fericită, lipsită de griji, suferinţe şi moarte. În...

Tainele de inițiere în viața creștină

Introducere După căderea în păcat, comunicarea harică între Dumnezeu şi om a fost pierdută, omul intrând în moarte sufletească şi osândă veşnică,...

Căsătoria în Vechiul și Noul Testament

Căsătoria şi familia reprezintă un adânc ocean purtat de valurile timpului trecut de la prima pereche de oameni până astăzi, sinergie între opera...

Hristologie

Introducere În prologul Evangheliei a IV-a, Sfântul Apostol loan confirmă ca dat al Revelaţiei divine hristocentrismul creaţiei. „Toate prin El...

Taina sfântului botez

INTRODUCERE Sfintele Taine reprezintă puntea de legătură între creştinul ortodox şi Dumnezeu. Prin Sfintele Taine, noi putem simţi harul lui...

Te-ar putea interesa și

Adolescenții și importanța educației sociale și religios-morale în familie, școală și biserică

Cuvânt înainte „Muntele şi omul se aseamănă, dar cu deosebirea că de unde prin munte pământul tinde spre cer, prin om cerul a coborât pe pământ.’’...

Canoanele sinoadelor locale - Importanța lor actuală

I.1. Biserica şi Dreptul „Biserica e o taină care nu poate fi niciodată cuprinsă complet într-o definiţie, fiind viaţa umană a credincioşilor...

Sfântul Serafim de Sarov

INTRODUCERE Dumnezeu nu este obiectul vreunei ştiinţe, iar teologia se deosebeşte fundamental de gândirea filosofilor. Teologul nu îl caută pe...

Viața duhovnicească a soților în sânul familiei creștine

I.INTRODUCERE În contextul contemporan multe probleme devin acut actuale. Între ele, la loc de frunte şi insistent dezbătută, este şi problema...

Administrarea Sfintei Taine a Cununiei

1. Vechimea şi importanţa căsătoriei Căsătoria este socotită cea mai veche instituţie a dreptului divin, fiindcă ea a luat fiinţă – aşa cum reiese...

Statutul femeii în Islam

Femeia în Islam Desi Coranul si Legea islamica (sharia) fac referiri punctuale cu privire la situatia si statutul femeii, aceste probleme au ramas...

Casatorie, Familie, Monahism

Despre căsătorie La toate popoarele căsătoria a fost un act religios aşezat sub invocarea Dumnezeirii. Iubirea însăşi este cea mai religioasă...

Sfaturi pentru O Educație Ortodoxă a Copiilor de Azi cu Traducerea Româneasca a Cuvântului Sfântului Ioan Gură de Aur despre Educația Copiilor

Maica Magdalena viețuiește în binecunoscuta mănăstire ortodoxa „Sfântul Ioan Botezatorul” din Essex (Anglia) fiind ucenica arhimandritului...

Ai nevoie de altceva?