Comunitatea Evreilor din Romania

Imagine preview
(7/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Comunitatea Evreilor din Romania.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 26 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Avasiloaei Adrian

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Religie

Cuprins

1. Tabel Cronologic
2. Aspecte ale cultului mozaic
3. Momente istorice ce au influenţat comunitatea evreilor din România
4. Antisemitism in România
Religie
Educatie si Toleranta sociala si etnica
Comunitatea Evreiasca de astazi
Holocaust
Evolutii post -1989
Antisemitism
Ordonanta de Urgentă nr.31/2002-Raport de evaluare
5. Concluzii
6. Conexiuni Evreo-Romane
Anexe: Comunităţi evreieşti din România
„Protectia Minoritatilor nationale - conditie pentru o integrare europeana reala

Extras din document

INTRODUCERE

Aspecte ale cultului mozaic

Ignorat multã vreme de istoriografie, rolul evreilor în procesul de modernizare al societãţii româneşti capãtã noi dimensiuni prin eforturile restitutive şi de analizã din ultimul deceniu, redefinind procese şi imagini pânã nu demult ocultate sau deformat reconstruite. De altfel, mecanismul inhibator nu a fost strãin nici celorlalte istoriografii, spaţiul central şi sud-est european promovând parcã genetic stereotipii şi proiecţii explicative mereu strangulate de tarele unui antisemitism mai mult sau mai puţin vizibil, ori ignorând cu bunã ştiinţã dimensiunea şi impactul alogenului evreu în definirea şi grãbirea unor procese societale ce au „bruscat” uneori spaţiul spre evoluţii moderne. Abia în ultimele douã decenii, abordãrile de naturã socio-istoricã au reuşit sã promoveze un nou tip de discurs şi o mai complexã abordare a fenomenului prezenţei evreilor în acest spaţiu, fapt ce a schimbat fundamental viziunea istoricã asupra acestei comunitãţi. Cu alte cuvinte, dupã sfârşitul celui de-al doilea rãzboi mondial, analizele capãtã tot mai multã profunzime, dezvãluind nu doar fundamentele antisemitismului modern, ci o multitudine de alte aspecte, cu totul neglijate anterior, asupra a ceea ce a însemnat prezenţa evreilor în spaţiul central În fond evreii, ca parte a corpului social, au avut în perioada comunistã o soartã asemãnãtoare cu poporul român ori cu celelalte minorităţi naţionale

Mozaicismul (Iudaismul) a fost înfiinţat în jurul anului 2000 î.C. de Avraam, Isaac şi Iacob. Iudaismul adoptă credinţa într-un singur Dumnezeu, care este creatorul universului şi care conduce poporul ales, evreii, prin profeţii cu care el vorbeşte. Cuvântul lui este descoperit în Biblia evreiască (Vechiul Testament), scris integral în ebraică, excepţie făcând căteva capitole sau versete scrise în aramaică, limbă semitică asemănătoare cu ebraica. Vechiul Testament este cartea cu cele mai multe traduceri şi cei mai mulţi cititori din lume. Biblia este împărţită în trei capitole:

Torah (cele cinci cărţi ale lui Moise), Neviim (proorocii) şiKetuvim (scrierile, psalmii).

Iudaismul promovează ideea de comunitate printre toţi oamenii de credinţă evreiască, apartenenţa la o sinagogă sau templu şi importanţa vieţii de familie. Ceremoniile religioase au loc atât acasă, cât şi la sinagogă. Iudaismul se împarte în patru grupări mari:

1. Comunitatea Ortodoxă, care consideră Torah-ul provenit direct de la Dumnezeu, şi de aceea obligatoriu.

2. Mişcarea Reformată, o formă simplificată şi raţionalizată a iudaismului, care adoptă, în primul rând, conţinutul etica Torah-ului.

3. Iudeii Conservatori, care respectă multe din ritualurile impuse de Torah, dar care admit şi schimbări cauzate de viaţă modernă.

4. Iudeii Reconstrucţiei, care resping conceptul de popor ales al lui Dumnezeu, dar menţin ritualurile ca parte a moştenirii culturale iudaice.

Mărturii despre organizarea primelor comunităţi evreieşti în Ţările Române se întâlnesc în numeroase documente, cronici, note de călătorie, începând din sec. XVI. Ca urmare a persecuţiilor, declanşate în sec. al XVII lea în ţările vecine, se intensifică stabilirea în Ţările Române a unor imigranţi evrei, iniţial chemaţi pentru a popula sau repopula unele târguri.

În această perioadă încep să se creeze condiţii pentru organizarea vieţii religioase a populaţiei evreieşti. Edicte, hrisoave şi alte acte oficiale emise de autorităţile de stat româneşti au permis organizarea comunităţilor mozaice, libertatea de practicare a credinţelor şi preceptelor religioase, recunoaşterea tribunalelor rabinice, crearea unor instituţii specifice de învăţământ, binefacere şi sănătate. Vistieria, interesată să încaseze bir de la evrei, îi tratează în scopuri fiscale ca o breaslă, încă din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. În Moldova, în temeiul unei hotărâri luate de Înalta Poartă, la 1719 ia fiinţă Hahambaşia adică funcţia de rabin şef al Moldovei.Hahambaşa avea la Bucureşti un locţiitor cu titlul de vechil. Emanciparea politică a evreilor, promisă odată cu Revoluţia de la 1848, devine pe deplin efectivă odată cu desăvârşirea statului naţional unitar român la 1918, garantarea drepturilor minorităţilor prin Constituţia din 1923 conducând la unificarea comunităţilor evreieşti din Vechiul Regat, sub denumirea de Federaţia Uniunilor de Comunităţi Evreieşti (1928).

Constituţia din 1923 acordă drepturi cetăţeneşti şi politice până la instaurarea regimului Goga Cuza (28.XII.1937); de atunci încolo ele se restrâng treptat până la introducerea legii sângelui (august 1940), legislaţie amplificată până la jefuirea proprietăţilor evreieşti şi deportarea unora din ei în Transnistria sau din Ardealul ocupat de unguri, la Auschwitz. Potrivit statutului de organizare şi funcţionare a Cultului Mozaic (iunie 1949), activitatea confesională a minorităţii evreieşti din România este condusă de către Federaţia Comunităţilor Evreieşti (Mozaice), cu sediul în Bucureşti. Aceasta cuprinde toate comunităţile şi obştile din ţară. Ea asigură realizarea în fapt a practicilor, preceptelor şi tradiţiilor religioase mozaice şi coordonează activitatea comunităţilor, aprobă constituirea de noi comunităţi sau desfiinţarea acestora, reprezintă şi apără, pe plan intern, interesele comunităţilor evreieşti, organizează şi întreţine, pe plan extern, relaţii cu diaspora evreiască şi organizaţiile religioase internaţionale.

Structura şi componenţa organelor centrale şi teritoriale de conducere a activităţii cultice, precum şi desfăşurarea vieţii spirituale sunt elaborate în concordanţă cu interesele, tradiţiile şi prescripţiile religioase mozaice.

Credincioşii cultului mozaic, în număr de cca. 6.000, conform recensământului din 2002, sunt organizaţi în 78 de comunităţi şi obşti, răspândite în Bucureşti şi în 30 de judeţe. Cele mai importante comunităţi se află în Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Cluj, Galaţi, Bacău, Arad, Baia Mare, Botoşani, Braşov, Deva, Tg. Mureş etc. În localităţile în care trăieşte un număr mai mic de credincioşi evrei, aceştia sunt organizaţi în obşti. Organele locale de conducere ale comunităţii sunt: adunarea generală, comitetul de conducere şi comisia de cenzori.

Principalele venituri ale Cultului Mozaic provin din cotizaţii, taxe şi contribuţii pentru serviciile religioase prestate; taxe pentru alimente rituale, alte contribuţii benevole ale credincioşilor, chirii încasate din bunurile imobiliare etc. pentru opera de asistenţă socială şi medicală. Federaţia Comunităţilor Evreieşti primeşte un ajutor substanţial din partea Organizaţiei Mondiale Evreieşti, pentru ajutorarea celor aflaţi la nevoie.

Funcţiile clericale din cadrul Cultului Mozaic sunt: Şef rabin, prim rabin, rabin, haham, hazan, melamed, şoifer, daian şi hevre sames. Şef rabinul este conducătorul religios al cultului; prim rabinul este cel mai erudit şi mai în vârstă rabin dintr o localitate; rabinul este conducătorul spiritual al credincioşilor mozaici de pe lângă una sau mai mult sinagogi; hahamul (şoihat) asigură carnea rituală conform prescripţiilor iudaice; hazanul (cantorul) participă la oficierea slujbelor religioase, melamedul conduce cursurile de Talmud Tora, şoiferul transcrie textele sfinte pe pergamente speciale, daianul este candidatul la postul de rabin, iar hevre samesul asigură respectarea prescripţiilor la înmormântări. În prezent, în România, Cultul Mozaic dispune de 6 deservenţi de cult.

Pe teritoriul României există un număr de 124 temple, sinagogi şi case de rugăciune, din care în 23 se oficiază zilnic. Numeroase temple şi sinagogi sunt declarate monumente istorice şi arhitectonice, fiind protejate prin lege: Templul Coral şi Sinagoga Mare din Bucureşti, Sinagoga Mare din Iaşi, Templul din cetate din Timişoara, Templul Vechi din Botoşani.

Cultul Mozaic dispune de 766 cimitire dispuse în 679 localităţi, administrate de comunităţile religioase evreieşti pe raza cărora sunt amplasate; în cadrul cultului funcţionează 11 restaurante rituale, patru cămine pentru bătrâni şi trei case de odihnă.

Cultul Mozaic editează bilunar revista „Realitatea evreiască”, precum şi un număr important de cărţi, prin Editura „Hasefer”.

Federaţia Comunităţilor Evreieşti este membră a principalelor organizaţii religioase evreieşti din întreaga lume, la a căror activitate participă în mod activ: Congresul Mondial Evreiesc, Conferinţa Rabinică Europeană, Joint etc.

Fisiere in arhiva (1):

  • Comunitatea Evreilor din Romania.doc