Darurile Spirituale

I. INTRODUCERE

1. Importanţa subiectului

Într-o perioadă în care Biserica trece printr-o criză de identitate tot mai mare, din cauza confundării ei cu anumite organizaţii, firme sau asociaţii, se cere o clarificare a modului de funcţionare interioară a acestui organism, care nu funcţionează potrivit sistemelor clădite de oameni.

În cadrul Bisericii lui Cristos, în care creştinii sunt parte integrantă este necesară o cunoaştere a modului în care Dumnezeu, prin Duhul Sfânt este implicat în funcţionarea Ei, potrivit voii Sale.

În contextul în care aproximativ 25% din membrii Bisericilor actuale, şi-au descoperit locul în lucrarea lui Dumnezeu, lucrând cu darul pe care l-au primit este necesară o astfel de lucrare care să ajute şi pe alţi creştini să înţeleagă cum să devină membri activi în Biserica locală.

Este important ca noul creştin să înţeleagă şi să poată aplica voia lui Dumnezeu în viaţa Sa. El este chemat să cunoască cum se implică Dumnezeu în viaţa lui înzestrând pe fiecare creştin cu capacitatea de a îndeplini sarcinile pe care le-a primit în lucrare.

Acest subiect este important, pentru că implică modul de relaţionare a creştinului cu ceilalţi creştini din comunitatea credincioşilor, prin ceea ce a primit de la Dumnezeu. Roadele acestor relaţii apar în fiecare zi potrivit atitudinii pe care o luăm, indiferent, dacă ştim sau nu, ceea ce ar trebui să facem.

Fiecare creştin care doreşte ca atitudinea lui să fie corectă faţă de Dumnezeu este chemat să caute prin acţiunile sale să onoreze pe aproapele slujindu-l. Acest lucru va aduce în mod direct onoare lui Dumnezeu, fiind scopul ultim la care suntem chemaţi.

Subiectul ce urmează a fi prezentat este foarte important, pentru că implică scopul lui Dumnezeu pentru omul reabilitat prin jertfa lui Isus Cristos, din starea lui decăzută. Acest nou statut implică responsabilităţi personale.

2. Scopul

Scopul pentru care au fost date darurile, este specificat în Efeseni 4:12, „pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrări de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos”. Dorim să prezentăm care sunt paşii necesari ce trebuie realizaţi de noi, pentru a fi gata să îndeplinim acest scop în viaţa noastră.

Cuprinsul acestei lucrări în prima parte, se doreşte a fi o prezentare şi definire a darurilor, împreună cu exemple din Scripturi, a modului în care au fost folosite.

Chiar dacă abilităţile naturale cât şi darurile spiritual sunt date de Dumnezeu, se cere o prezentare a modului în care ele se deosebesc pentru a cunoaşte care este lucrarea fiecăreia.

Prin modurile pozitive şi negative în care au fost folosite darurile spirituale în perioada Noului Testament şi prin soluţiile pe care le dă apostolul Pavel, suntem ajutaţi să înţelegem care sunt elementele care stau la baza unei funcţionări corecte a darurilor în viaţa noastră.

Se cere astăzi creştinilor, să cunoască atât ce este un dar, cât şi modul de relaţionare corectă cu darul primit.

Se doreşte o cunoaştere şi folosire corectă a darurilor spirituale, fapt care dă garanţia că rezultatele pozitive nu vor întârzia să apară, atât în viaţa sa proprie, cât şi în viaţa celor din comunitatea în care el slujeşte. Rezultatele negative nu pot fi înlăturate dacă nu se ştie şi nu se aplică modul de relaţionare şi întrebuinţare corectă a darului.

În mijlocul unei comunităţi creştine în care suntem conştienţi că avem structuri şi poziţii diferite, ni se cere să avem o atitudine de dragoste şi unitate în relaţii cu fiecare creştin din această comunitate. Dorinţa noastră este cunoaşterea modului în care se poate realiza acest lucru.

Prin creionarea principiilor de manifestare corectă a darurilor nostru în cadrul comunităţii, dorim să conştientizăm şi să dăm la o parte barierele care ar putea apărea în timpul desfăşurării lucrării la care Dumnezeu ne-a chemat.

Pentru ca lucrarea noastră să aibă roadele scontate şi eficienţa să crească atât în viaţa celor pe care îi slujim, cât şi în viaţa noastră, dorim să cunoaştem care este izvorul unei slujiri mai rodnice.

3. Metodologia

Pentru atingerea scopurilor propuse, vom folosi metoda analitică, atât în ce priveşte termeni din Scripturi, folosiţi pentru descrierea lucrării lui Dumnezeu prin daruri, cât şi modul în care fiecare dar în parte s-a manifestat în domeniul său de cuprindere.

După relatările pe care le avem în Scripturi despre lucrarea din Biserica lui Cristos, din perioada primului secol, avem posibilitatea de a analiza efectele pozitive şi negative. Efecte pozitive care au apărut ca rezultat al atitudinii corecte şi efectele negative, ca rezultat al atitudinii incorecte pe care au avut-o creştinii faţă de darurile spirituale.

Pentru a face diferenţă între darurile spirituale şi abilităţile naturale sau roada Duhului, vom folosi metoda comparaţiei pentru a înlătura confuzia care ar putea să apară în înţelegerea lor.

Întrebările retorice care au izvorât din cazuistica prezentă în acele comunităţi creştine şi învăţăturile care sunt date ca un medicament pentru vindecarea problemelor existente, ne ajută să ne formăm principii călăuzitoare pentru o raportare şi funcţionare corectă a darurilor existente în comunitatea credincioşilor.

II. Aspecte de definire şi identificare în Scripturi

1. Terminologia Biblică

1.a. În perioada Vechiului Testament

Scrierile Vechiului Testament, pe lângă încărcătura spirituală pe care o descriu şi o transmit în calitate de cuvânt al lui Dumnezeu, conţin şi istorii sau povestiri din cultura antică, astfel că, în paralel cu planul religios, descoperim un plan cultural-social, care poate fi analizat.

La o simplă lecturare a scrierilor Vechiului Testament, se poate observa folosirea cuvântului „dar” cu patru sensuri distincte: 1) darul omului dat omului, 2) darul omului dat lui Dumnezeu (la templu), 3) darurile spirituale date de Dumnezeu creştinilor pentru a îndeplini anumite sarcini dificile .

Terminologia în Scripturi este diferită cu privire la domeniul spiritual, de la cuvinte obişnuite pentru daruri ca „dar”, sau „ruah”, la termeni care au o înrudire cu harul, „cari,smata” (Rom 12:6), la substantivul „spiritual” format din adjectivul

„pneumatikw/n” (1Cor. 12:1;14:1), dar conceptul de bază rămâne acelaşi, distincţia nu afectează cu nimic înţelesul de bază.