Diaconul Coresi

Introducere

Un moment important din viața bisericească a Țărilor Române în secolul al XV-lea îl constituie introducerea tiparului, una din cele mai revoluționare creații tehnice din Evul Mediu. În Țările Române tiparul a apărut în primul deceniu al secolului al XVI-lea, la aproximativ 60 de ani de la inventarea lui de către Johanes Gutemberg și la aproximativ două decenii de la tipărirea primelor cărți în limba slavonă .

Apariția tiparului în Țările Române este legată de venirea Ieromonahului Macarie din Muntenegru, după căderea acestei regiuni sub turci (1496). Înființarea tipografiei în Țara Românească nu era întâmplătoare. Radu cel Mare, cunoscut prin acțiunile sale de reorganizare bisericească și prin ctitoriile sale, avea nevoie de tipărirea de cărți slave ortodoxe pentru bisericile din țara sa, dar și pentru celelalte Biserici Ortodoxe care foloseau limba slavonă în cult (Moldova, Transilvania, țările slave sud dunărene căzute sub turci). De altfel aici era și un mediu prielnic pentru desfășurarea unei activități tipografice, datorită faptului că Țările Române erau singurele în sud-estul Europei peste care nu se întinsese stăpânirea turcească .

Activitatea tipografică a ieromonahului Macarie s-a desfășurat în Țara Rromânească pe durata a 5 ani (1507-1512) concretizânduse prin apariția Liturghierului (1508), a Octoihului (1510) și Tetraevanghelul (1512). Se presupune că activitatea tipografică a lui Macarie a fost întreruptă de alegerea sa ca mitropolit al Ungrovlahiei în locul lui Maxim Brancovici, compatriotul său. Ca mitropolit nu a mai continuat activitatea tipografică întrucât era ocupat cu lucrarea de reorganizare bisericească din timpul domniei lui Neagoe Basarab - începută de către Radu cel Mare - precum și cu supravegherea zidirii cunoscutelor lăcașuri sfinte ctitorite de acest domnitor .

Activitatea tipografică a fost reluată peste trei decenii, în timpul domniei lui Radu Paisie (1535-1545) care a chemat în țară doi meșteri tipografi sârbi, pe călugărul Moise și pe logofătul Dimitrie Liubavici. Nu voi intra în amănunte cu privire la activitatea acestor doi tipografi, menționez însă că Dimitrie Liubavici a format în atelierul său tipografic primii ucenici de neam român. Cu alte cuvinte, s-a început înlocuirea treptată a meșterilor sârbi cu meșteri români. Majoritatea specialiștilor sunt de părere că și Coresi, personalitatea căruia face obiectul acestei lucrări de seminar, s-a format ca tipograf prin ucenicia în atelierul lui Dimitrie Liubavici de la Târgoviște. Această afirmație este întărită și de tipărirea de către Coresi în 1557-1558 a unui Triod-Penticostat slavon.

În continuare voi încerca să creionez cele mai importante aspecte ale personalității și activității diaconului Coresi - deschizător de drum în ceea ce privește introducerea limbii române în cultul divin.

I. Cine este diaconul Coresi?

De unde vine acest minunat bărbat, care înzestrează neamul cu cele mai bune cărți în limba lui, cărți mântuitoare de suflet și înălțătoare de inimi, care își ceartă frații la tot pasul și-i îndeamnă la întrebuințarea graiului strămoșesc? - în acest fel își începe studiul său istoric Ștefan Nicolaescu despre Diaconul Coresi și familia sa.

În general, în ceea ce privește originea Diaconului Coresi, există în general două păreri:

1. Unii, între care și Alexandru Odobescu, susțin că Diaconul Coresi ar fi originar din Insula Chios. Într-adevăr, în insula Chios a trăit familia Coressios, care a dat în secolul al XVI medici renumiți, ca Ioan Coressios, scriitori de seamă ca Gheorghe Coressios și negustor mari, ca Gheorghe și Ioan Coressi. Până acum nu s-a putut face nici o precizare dacă între familia Coressios din insula Chios și Diaconul Coresi de la noi a existat sau nu vreo legătură. În consecință, originea grecească a Diaconului Coresi este ipotetică, nefiind dovedită până acum de nimic .