Energiile necreate în opera Sfantulului Grigorie

ARGUMENT

Sfântul Grigorie poate servi drept model de viaţă ascetică pentru toţi călugării isihaşti.

De-a lungul timpului, unii călugării din mănăstirile athonite, numiţi şi isihaşti, care se îndeletniceau cu lucrarea trezviei şi a rugăciunii neîncetate, "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!", au ajuns să vadă lumina necreată a lui Dumnezeu. Cu timpul au apărut şi unii adversari ai isihaştilor, care negau posibilitatea vederii lui Dumnezeu, spunând că Dumnezeu nu poate fi văzut de către om, dând astfel naştere unei noi probleme în Biserică. Aceştia respingeau distincţia dintre fiinţă şi energii în Dumnezeu, excluzând orice posibilitate de comuniune reală a omului cu Dumnezeu. Cineva trebuia să ia iniţiativa şi să vorbească de posibilitatea cunoaşterii şi a unirii cu Dumnezeu. Trebuia să afirme că nu există natură (fiinţă) nelucrătoare, care să nu se manifeste în afară prin energii. Acest cineva a fost Sfântul Grigorie Palama. El a răspuns că isihaştii nu văd Fiinţa lui Dumnezeu, ci energiile necreate care se revarsă din Fiinţa Lui. Tot Sfântul învăţa că numai inexistenţa este nelucrătoare şi neenergetică. Orice persoană poate fi cunoscută prin lucrările sau manifestările ei.

Sfântul Grigorie Palama vede în lucrările lui Dumnezeu relaţiile lui cu altceva, deci relaţiile cu lumea creată. Natura dumnezeiască nu este însă relaţie, fiind aşezată peste toate. Nu lucrarea se cunoaşte din fiinţă, zice Palama, ci fiinţa se cunoaşte din lucrare. Fiinţa rămâne dincolo de orice relaţie, de orice împărtăşire.

În această lucrare mi-am propus să expun şi să adâncesc, învăţătura cu privire la energiile necreate, şi, datorită contribuţiei substanţiale la clarificarea acestei probleme, am ales opera Sfântului Grigorie Palama, supranumit „teologul energiilor necreate" şi socotit „luminător ortodoxiei, întăritor evlaviei şi învăţător" , să ne îndrume şi să ne lumineze.

VIAŢA ŞI ACTIVITATEA

SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA

Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a născut în anul 1296 în Constantinopol. Tatăl Sfântului Grigore a devenit un important demnitar la curtea lui Andronicus al II-lea Paleologul (1282-1328), dar a murit la scurt timp, Andronicus devenind turorele copilului Grigore rămas orfan. Înzestrat cu abilităţi intelectuale şi ambiţie, Grigore a stăpânit toate subiectele de studiu care făceau parte la vremea aceea din cursul complet de educaţie superioară medievală. Împăratul spera ca tânărul să se îndrepte spre munca în cadrul guvernului, dar Grigore, abia împlinind 20 de ani, s-a retras în Muntele Athos în anul 1316 (după unele surse 1318) devenind novice la Mănăstirea Vatoped, sub îndrumarea monahicească a Părintelui Nicodim de la Vatoped (prăznuit în 11 iulie). Acolo a fost tuns şi a pornit pe calea sfinţeniei. Un an mai târziu, Sfântul Evanghelist Ioan Teologul i-a apărut în vis şi i-a promis că-l va proteja pe calea sa duhovnicească. Mama şi surorile lui Grigore au devenit şi ele călugăriţe. După săvârşirea Părintelui Nicodim, Sf. Grigore a stat opt ani sub îndrumarea duhovnicească a Părintelui Nichifor iar după moartea Părintelui Nichifor, Grigore s-a tranferat la Lavra Sf. Atanasie Athonitul (prăznuit în 5 iulie). Aici a slujit la trapeză şi apoi a devenit cântăreţ în biserică. După trei ani s-a mutat la schitul Glossia , nevoindu-se pentru a atinge perfecţiunea spirituală. De la stareţul mănăstirii a învăţat meşteşugul rugăciunii neîncetate pe care o practică monahii, începînd cu marii pustnici ai deşertului din sec. al IV-lea, Evagrie Ponticul şi Sf. Macarie al Egiptului (prăznuit în 19 ianuarie).